După căderea dictaturii comuniste, relația ierarhie ecleziastice a Bisericii Ortodoxe Române cu viața politică, partidele politice și guvernările post-decembriste s-a manifestat mereu pe două paliere de comunicare și interacțiune.
Pe de o parte, ierarhia BOR a căutat să beneficieze de sprijinu pentru rezolvarea unor chestiuni foarte lumești și deopotrivă necesare funcționării Bisericii: recuperarea proprietăților confiscate de comuniști, salarizarea clerului, renovarea și construirea de biserici și mânăstiri, înființarea orei de Religie în școala românească, dezvoltarea unui sistem economic foarte eficient controlat de Biserică în diferite domenii de activitate (agricultură, turism religios, exploatarea pădurilor, piscicultură, ferme etc.), în unele situații BOR beneficiind inclusiv de accesul generos acordat de Uniunea Europeană la fondurile europene.
Pe de altă parte, până de curând, ierarhia BOR a făcut dovada că ar fi renunțat la comunicarea și susținerea publică, oficială a unor mesaje ori atitudini care, fie și indirect, ar reprezenta încurajarea unei ideologii politice. Vreme de trei decenii, după 1989, implicarea politică a BOR s-a limitat la înțelegerile, mai mult sau mai puțin discrete, făcute de preoți parohi și/sau de episcopi și mitropoliți, la nivel local și regional, pentru susținerea candidaților acelui partid care și-a manifestat cea mai generoasă bunăvoință față de interesele clericilor respectivi și ale Bisericii.
Înțelepciunea, pragmatismul și se poate spune, chiar viclenia de care au dat dovadă cei doi patriarhi post-decembriști ai BOR – PF Teoctist și actualul patriarh, PF Daniel – în relația cu politicienii, au asigurat o oarecare neutralitate ideologică a Bisericii sau măcar o fațadă onorabilă a unei aparente asumări corecte a poruncii „Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!”.
În BOR, după 1989, au apărut inevitabil și curente ideologice de inspirație naționalistă și legionară, însă fără ca acestea să devină un fenomen de masă și să influențeze major traiectoria Bisericii.
Toate acestea, cum spuneam, până de curând… mai exact, până la apariția și dezvoltarea aberației cu numele de Alianța pentru Unirea Românilor (AUR).
În cei câțiva ani de la înființare, AUR a reușit să atragă atât simpatia, cât și susținerea directă a unor episcopi, preoți și monahi din structurile BOR. Relația de colaborare (dezvoltată cu mult dincolo de dimensiunea duhovnicească) și de susținere reciprocă dintre liderul extremist George Simion și arhiepiscopul Teodosie al Tomisului este arhetipală pentru alianțele dezvoltate de liderii AUR cu membri ai ierarhiei ecleziastice a BOR.
La nivel de acțiuni politice, în teritoriu, AUR beneficiază permanent de prezența preoților la diferite festivități, dezbateri, activități așa-zis culturale pe care le organizează pentru a-și răspândi ideologia naționalistă și anti-europeană. Totodată, AUR se regăsește alături de reprezentanți oficiali ai BOR în organizarea unor vaste acțiuni de confiscare a relației cu comunitățile românești din țările vecine (în special din Ucraina și Serbia), comunități față de care BOR a manifestat o preocupare permanentă, însă duhovnicească și prea puțin influențată politic. O dovadă în acest sens este transformarea treptată, în ultimii ani, a Universității de Vară de la Izvorul Mureșului (dedicată dezbaterii problemelor din comunitățile românești din Harghita și Covasna, precum și din comunitățile istorice românești din vecinătatea României) într-o tribună naționalistă și anti-europeană. În ediția din acest an, organizată cu binecuvântarea oficială a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei, dar și cu implicarea directă a unor clerici ortodocși, și-au făcut auzite opiniile naționaliste și anti-europene numeroși politicieni extremiști naționaliști din AUR, în frunte cu deputatul George Simion și europarlamentarul Claudiu Târziu, dar și personaje cunoscute pentru aderarea publică la agenda propagandei putiniste, anti-UE și anti-NATO, ca Adrian Severin și Cozmin Gușă.
Pe lângă tot mai frecventa prezență a reprezentanților BOR în acțiuni naționaliste, principalul cult religios al României a șocat opinia publică prin propunerea pentru canonizarea ca Sfinți ai Bisericii, a unor personaje controversate din trecutul recent al BOR, care s-au implicat activ în promovarea ideologiei legionare: preotul profesor Dumitru Stăniloae (un susținător activ al ideologiei naționaliste legionare, al Statului Național Legionar, dar și colaboraționist în relația cu dictatura comunistă), preotul Ilarion Felea (șef de cuib în Mișcarea Legionară și jurnalist bisericesc care a promovat ideologia legionară, inclusiv antisemitismul) și preotul Ilie Lăcătușu (șef de sector legionar, participant activ la Rebeliunea Legionară).
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” a reacționat public și a făcut apel la Patriarhul Daniel pentru respctarea eticii creștine. Fără rezultat…
Actuala ierarhie a Bisericii Ortodoxe Române nu pare să renunțe la această nouă poziționare, asemănătoare celor din vremea dictaturilor extremiste de dreapta din perioada interbelică a secolului XX: un naționalism cu grave accente legionare și fasciste. Cel puțin asta se poate înțelege din mesajele comunicate public de agenția oficială de știri a BOR.
Recent, Agenția de știri BASILICA a publicat pe pagina oficială de Facebook, două postări dedicate intelectualului fascist Nichifor Crainic, sub pretextul elogierii acestuia ca poet și ca mărturisitor creștin care a fost „închis la Aiud, unde a suferit prigoanele regimului ateu timp de 15 ani”.
Folosind jumătăți de adevăr, agenția oficială de presă a BOR trece sub tăcere faptul că Nichifor Crainic a fost un mare admirator (cu asumări publice) al dictatorilor Hitler și Mussolini, că a fost teoreticianul conceptului de „stat românesc etnocratic și ortodoxist”, că a susținut implementarea legislației antisemite în România, că a fost secretar general la Ministerul Cultelor în cadrul Statului Național Legionar, iar apoi ministrul Propagandei în timpul dictaturii fasciste a mareșalului Ion Antonescu, funcție în exercitarea căreia a instrumentat o entuziastă propagandă pro-nazistă și totodată, după eliberarea din închisoare, a devenit un eficient colaborator al propagandei dictaturii comuniste, ca redactor la ziarul comunist de propagandă „Glasul Patriei”, editat de Securitate și destinat intelectualilor români refugiați în Occident, publicație unde activează până la pensionare.
În situații de criză, fie ca simplu credincios, fie ca națiune, românii și-au căutat alinare, răspunsuri și curajul în Biserică, în relația cu duhovnicul, căutând astfel sprijin de la Dumnezeu.
Acest proces de ideologizare în „cheie” naționalistă a prezenței în viața societății noastre a Bisericii Ortodoxe Române – încă recunoscută de mulți dintre români ca „maica spirituală a neamului românesc”, așa cum o numea Mihai Eminescu – poate fi considerat ca o renunțare la dreapta măsură creștină și ca un început de prăbușire în erezia filetistă. Dacă Patriarhul Daniel va fi învins de curentul naționalist din Biserică și Sinod, consecințele pot fi dramatice atât pentru BOR, cât și pentru statul și națiunea română.
