Aderarea României la Uniunea Europeană a adus un nivel de dezvoltare și de trai a atins niveluri cu care România nu s-a mai întâlnit. De la aderarea României la Uniunea Europeană, economia românească, dacă ne uităm la convergența reală către media Uniunii Europene, cu excepția crizei financiare din 2008-2009, a fost una dintre cele mai dinamice economii din cadrul Uniunii.
Măsurând convergența reală ca nivelul PIB pe locuitor ajustat cu puterea de cumpărare, evoluția acestui indicator în cazul României a fost spectaculoasă. Astfel, la începutul anilor 2000, când a început procesul de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană, PIB/locuitor ajustat cu puterea de cumpărare reprezenta doar 27% din media Uniunii Europene. La momentul respectiv, România era pe ultimul loc dintre țările membre sau candidate la aderarea la UE. Următoarea era Bulgaria, cu 29%. Polonia, Ungaria și Cehia erau cu mult în fața României, înregistrând valori de 48%, 53% și respectiv 73%. În 2007, la momentul aderării, România înregistra valoarea de 44% și trecuse în fața Bulgariei care se situa la 41%. Ulterior crizei financiare din 2008-2009, PIB/locuitor s-a majorat constant, cu o pauză între anii 2013-2015, ajungând la nivelul anului 2023 la peste 79%. Astfel, România a ajuns peste Bulgaria (64%), Slovacia (73%), Grecia (67%), Croația (73%), Letonia (70%) si Ungaria (76%). Însă foarte aproape de Polonia (80%).
Însă, PIB/locuitor ar putea fi chiar mai ridicat decât o arată datele statistice având în vedere migrația din România către țările Uniunii Europene. România a înregistrat în ultimii 30 de ani o migrație masivă către țările dezvoltate. Astfel, efectiv, în România ar putea fi o populație mai redusă decât o arată datele statistice, iar atunci, dacă raportăm valoarea PIB la o populație mai redusă vom obține o valoarea mai mare a PIB/locuitor.
Totuși, aceasta creștere a prosperității economice este împărțită inegal în România, avuția fiind concentrată în marile orașe, în special București și Cluj, unde PIB/locuitor este substanțial superior mediei Uniunii Europene, și chiar superior unor orașe importante din Europa de Vest. Pe de altă parte sunt localități care efectiv s-au depopulat prin plecarea masivă a locuitorilor fie către marile orașe din România, fie către țările dezvoltate din Uniunea Europeană. Multe din aceste localități nu au acces la servicii sociale (sănătate și educație), la infrastructură, iar veniturile locuitorilor sunt mult sub media națională. Prin urmare, perspectivele de dezvoltare locală sunt reduse și în continuare locutorii practice sunt forțați să migreze fie intern, fie extern.
O soluție pentru a asigura o dezvoltare incluzivă este dezvoltarea infrastructurii, lucru care pe de o parte creează locuri de muncă în acele zone și ulterior oportunități de investiții și de angajare. Însă, pentru ca acele localități să fie dezirabile, nu trebuie neglijată nici infrastructura socială – în special sănătate și educație.
Aceeași convergență rapidă s-a transferat și către salarii. Astfel, conform datelor Eurostat, dacă în anul 2008 salariul mediu în Romania reprezenta 30% (vs Cehia 59% si Ungaria 52%) din media Uniunii Europene, în 2020 a ajuns la 65% (comparativ cu Cehia 89% si Ungaria 72%). Ulterior, exprimate în euro, având in vedere pe de o parte rata ridicată a inflației, cât și stabilitatea cursului EURRON, salariile exprimate în euro au crescut accelerat, salariul mediu net atingând în luna mai 2024 valoarea de 1049 euro (o creștere de peste 3 ori a salariului net exprimat în euro de la aderarea României la Uniunea Europeana).
Această evoluție a salariului net, precum și majorarea continuă a salariului minim pe economie a condus, în premiera pentru Romania, în anul 2022 la o migrație netă pozitivă de 85 de mii de persoane. Însă din păcate, o pondere mai mare a persoanelor care emigrează din Romania desfășoară o muncă care presupune o calificare ridicată (și deci salarii ridicate) comparativ cu persoanele care migrează în România și întâmpină o mare barieră – cea lingvistică, lucru care face dificil, cel puțin pe termen scurt munca intelectuală (mai bine plătită).
Un alt avantaj al României, care derivă din statutul de membru al Uniunii Europene sunt fondurile europene alocate României.
Astfel, România este într-o situație unică din perspectiva accesului la fonduri europene, Uniunea Europeană având un buget multianual de fonduri de coeziune, alocate pentru asigurarea convergenței țărilor mai puțin dezvoltate către nivelul mediu al Uniunii.
Mai mult, atât pandemia corona cât și criza energetică cauzată de invazia Rusiei în Ucraina a condus la alocarea de fonduri europene adiționale celor aferente politicii de coeziune către toate țările membre.
Cel mai mare asemenea program suplimentar este PNRR, în cadrul căruia, până în anul 2027 România poate beneficia de fonduri de peste 29 de miliarde euro, dintre care aproape jumătate sunt granturi, iar restul împrumuturi cu rate de dobândă reduse. Pe lângă primirea acestor fonduri, România și-a asumat, prin planul PNRR reforme, aceste reforme aducând spor suplimentar de competitivitate economiei românești.
De asemenea, în vederea susținerii tranziției energetice, cât și ca efect al crizei energetice din anul 2022, Comisia Europeană a dezvoltat și programe de fonduri dedicate investițiilor în energie.
Astfel, Uniunea Europeană a adoptat planul Re-power EU, pachet ce se bazează pe implementarea pachetului Fit for 55, care susține obiectivul UE de a atinge o reducere netă a emisiilor de gaze cu efect de seră de cel puțin 55% până în 2030 și neutralitatea climatică până în 2050, în conformitate cu Pactul verde european. Programul are o valoarea de 300 de miliarde euro, din care 75 sunt granturi și direcționează fonduri către investiții în energie regenerabila, diversificarea achizițiilor de gaz metan, construirea de facilități de stocare de gaz metan precum și pentru susținerea economiei în decarbonizare. România are acces la fondurile din acest program.
Un alt fond disponibil este Fondul pentru Modernizare (în decembrie 2023, România chiar primind fonduri de peste un miliard de euro din acest fond și fiind unul dintre principalii beneficiari). În plus, mai sunt disponibile sume alocate prin fondul pentru Tranziție Justă (în valoarea de 17 miliarde de euro la nivel de EU), România deja atrăgând fonduri pentru reconversia anumitor zone miniere.
Conform datelor OECD, România a atins o capacitatea de atragere a fondurilor europene din bugetul 2014-2020 de peste 90%, valoarea care este pentru prima dată peste media Uniunii Europene.
Însă aceasta situație în care se află România este unică. Și, probabil nu se va mai întâlni cu ea după anul 2030. Programul PNRR se va finaliza, și cel mai probabil nu va fi reînnoit, iar fondurile de coeziune vor fi mai reduse, dat fiind convergența României, deja întâmplată, către media Uniunii Europene, precum și, extinderea Uniunii Europene cu noi membri (Ucraina, Moldova). Prin urmare este esențial ca Romania să continue programul PNRR și să atragă toate fondurile alocate pe bugetele actuale. Aceste fonduri, pe lângă faptul că se duc în proiecte de investiții în economia locală și creează locuri noi de muncă, contribuie substanțial și la stabilitatea financiară a României.
