Sunt contracandidaţi în cursa pentru Preşedinţia României, dar cântă aceeaşi partitură, a „suveranismului”, un curent încurajat, de ani de zile, de Rusia: Victor Ponta şi George Simion. Ce coşmar ar fi dacă, aşa cum prefigurează un sondaj recent de opinie, în turul doi al alegerilor prezidenţialelor din luna mai România va avea de ales între cei doi!
Dacă ne raportăm la un sondaj Verifield de la sfârşitul lunii martie, postat de Nicuşor Dan, şi el candidat în cursa pentru Cotroceni, în finala prezidenţială ar rămâne George Simion, preşedintele AUR, cotat cu 35% intenţie de vot, şi Victor Ponta, independent, fost PSD, fost Pro România, cu 21,1%. Asta, în timp ce zona pro-europeană a politicii (unde includ PNL, PSD, USR şi UMDR) nu a reuşit să ajungă la o înţelegere şi să susţină un candidat comun, pentru a-şi maximiza şansele de câştigare a acestor alegeri cu miză foarte mare: Vest sau Est.
Deşi contracandidaţi, cei doi politicieni, Victor Ponta şi George Simion, au şi ceva în comun. În traiectoriile lor politice, e vizibil nu doar visul de urcare pe socluri mult prea înalte pentru anvergura lor politică reală, cât mai cu seamă plasarea în zona naţionalistă, pusă în ultimii ani sub umbrela unui aşa-zis „suveranism”, care implică şi o poziţionare antioccidentală.
George Simion, personaj cabotin, ajuns de la şef de galerie de fotbal la vârful unui partid parlamentar, autointitulat patriot şi apărător al valorilor tradiționale ale neamului românesc, s-a remarcat, în ultimii ani, de când a intrat în Parlament, drept una dintre cutiile de rezonanţă ale propagandei pro-ruse în România. Scriam într-un articol din urmă cu doi ani („Liantul dintre Victor Ponta şi George Simion”) că poziţionarea lui antioccidentală este subliniată de susţinerea așa-numitei Lege a suveranităţii. O lege inutilă prin redundanță, suveranitatea fiind garantată prin Constituţia României. O lege care s-a dovedit până acum doar un vehicul de propagare agresivă a unor mesaje anti-occidentale, retorică din care nu au lipsit sintagme de genul „România colonie americană”, „Înalta Poartă de la Bruxelles”, „ingerinţe în treburile interne ale României”, „asupritori”, „sclavii Europei”, „trădători de țară”, adică naraţiuni ale propagandei ruse. O lege care exploatează filonul naţionalism-comunismului ceauşist, perpetuat după 1990 de Vatra Românească, transformată în Partidul Unităţii Naţionale Române, și de Partidul România Mare, iar de dată recentă, de AUR şi oameni care gravitează în jurul acestui partid sau intraţi în Parlament pe listele acestui partid. O lege susținută de adepții ieșirii României din UE, ai decuplării țării de Occident.
În plus, liderul AUR are interdicţie de intrare în două state în care Rusia urmăreşte să preia controlul, Ucraina şi Republica Moldova, şi unde, spun autorităţile, George Simion a lansat teme deloc inocente, deloc în interesul celor două ţări, precum naţionalismul şi revizionismul. Or, strigoii revizionismului – care vor redesenarea graniţelor, exact ceea ce vrea şi preşedintele rus Vladimir Putin în Ucraina, violând tratate de drept internaţional – fac jocul Moscovei. La fel ca agitarea spiritelor ultranaţionaliste în ţările din vecinătatea Rusiei şi din fosta ei zonă de influenţă, generatoare de tensiuni interetnice. De altfel, în ultimii ani, Georges Simion s-a dovedit o portavoce a propagandei ruse, prin discursuri anti-ucrainene, prin naraţiuni anti-occidentale, prin teorii ale conspiraţiei alimentate de propaganda Kremlinului şi care servesc aceluiaşi scop, anume slăbirea establishmentului politic occidental.
De dată recentă, un articol Context vorbeşte despre o rețea de pagini de propagandă pentru AUR, prezentate drept portaluri de știri, care, în campania pentru alegerile prezidenţiale de anul trecut, au rulat promovare pentru Călin Georgescu, candidatul pro-rus care îşi declarase zero cheltuieli în campania electorală.
În cazul lui Victor Ponta, poziţionarea antioccidentală s-a făcut prin declaraţii şi decizii politice, mai cu seamă în perioada în care a fost premier; declaraţii şi decizii aflate, nu o dată, în contradicţie flagrantă cu obiectivele naţionale care gravitează în jurul celor trei mari axe de politică externă a României – apartenenţa la UE, la NATO şi Parteneriatul Strategic cu SUA. Reiau, spre aducere aminte, câteva dintre aceste episoade:
De la preluarea puterii, în mai 2012, alianţa USL – unde PSD şi Victor Ponta au fost vioara întâi – a atacat şi sfidat, pe diferite voci, UE, Cancelarii occidentale şi Departamentul de Stat al SUA. Este de amintit, în context, tentativa de lovitură de stat pusă la cale imediat după ajungerea la putere, o mişcare aplaudată şi susţinută cel puţin mediatic de propaganda rusă de la acea vreme. Apoi colaborarea, în aceeaşi perioadă, a unor membri PSD cu Vocea Rusiei, canal oficial propagandă al Kremlinului, şi la care colaboratori fuseseră inclusiv membri PSD; secţiunea în limba română a acestuia a fost închisă chiar în decembrie 2014, după ce Victor Ponta pierduse alegerile prezidenţiale în competiţia cu Klaus Iohannis.
Este, de asemenea, de amintit în context intensificarea vizitelor de partid şi de stat în China, în perioada în care Victor Ponta conducea Guvernul, dar şi laudele la adresa Partidului Comunist Chinez; elogiase China inclusiv la o recepţie a Ambasadei SUA la Bucureşti.
Apoi, semnarea de către Guvernul Ponta, în 2013, a unui memorandum cu compania chineză Huawei – act prin care se stabileau „relaţii de cooperare strategică” –, în condiţiile în care, se ştia, SUA, partenerul strategic al României, suspecta de spionaj această companie.
A urmat, în toamna lui 2013, într-un gest de sfidare a partenerilor occidentali, îndepărtarea de la tribuna Parlamentului României – unde era organizat Forumul China-Europa Centrală şi de Est, a drapelului UE; asta, la solicitarea premierului chinez. Nu au fost date explicaţii nici în privinţa acelui episode, nici a obligaţiilor concrete pe care şi le-ar fi asumat România în contrapartida investiţiilor chineze. Perspectivele colaborării strategice româno-chineze erau însă aplaudate şi încurajate de aceeaşi Voce a Rusiei: „Banii chinezilor merg doar în acele ţări din Europa de Est, unde liderii politici sunt decişi să iasă de pe orbita SUA. (…) cele 8 – 10 miliarde de euro puse la bătaie de China se traduc prin eliminarea definitivă a influenţei americane, mai ales cea militară şi politică din această zonă. (…) Rusia şi China au gândit împreună un vast plan de acţiune în Europa de Est, bazat pe crearea unui ‚coridor sanitar’, alcătuit din câteva state din zona balcanică”.
2014 a fost anul în care Victor Ponta şi PSD au reintrodus oficial, în mod insidios, naţionalismul pe scena politică din România. Începuseră în campania pentru europarlamentare a PSD-PC-UNPR, din mai. Apoi, în toamnă, invocând motivul nevoii de voturi, l-au adus în prim-planul politicii româneşti, via UNPR, pe liderul PRM-ului ultranaţionalist, Corneliu Vadim Tudor. Tot în toamna aceluiaşi an, un fost deputat PSD, Bogdan Diaconu, fost colaborator al Vocii Rusiei, înfiinţa un partid ultranaţionalist, care îşi prezenta proiectul politic apelând un discurs ultranaţionalist; iar ca o paranteză, câţiva ani mai târziu, în 2019, PRU se alia electoral cu România Mare, defilând în cursa electorală parlamentară cu Sebastian Ghiţă, prietenul lui Victor Ponta, cap de listă.
Traiectoriile celor actualilor candidaţi la prezidenţiale, George Simion şi Victor Ponta, s-au mai întâlnit. În urmă cu doi ani, domnul Ponta, pe atunci lider al Pro România – înainte de reîntoarcerea în PSD, urmată de o nouă excludere –, îi oferea consiliere liderului AUR.
Iar acum, cei doi îşi devoalează încă un punct comun: admiraţia faţă de fostul candidat pro-rus la Preşedinţie, Călin Georgescu, din cauza căruia România a fost nevoită să anuleze turul întâi al alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2024 şi care, între timp, este cercetat penal pentru şase capete de acuzare, printre care, cel mai grav, instigare la lovitură de stat prin violenţă – se pare, planul B, după anularea scrutinului prezidenţial. Dacă George Simion s-a umilit cerându-i practic lui Călin Georgescu permisiunea să candideze la Preşedinţie, drept urmaş politic al său şi continuator al procesului de „trezire în conştiinţă” a ţării. Victor Ponta declara că, dacă va ajunge la Cotroceni, va opri toate dosarele „politice”, inclusiv al lui Călin Georgescu. Absolventul de Drept – chiar şi cu teză de doctorat plagiată – Victor Ponta ar trebui să aibă noţiunea termenilor, să ştie ce înseamnă un dosar politic şi să nu se joace populist cu aceste cuvinte. Apoi, iar aici e partea cea mai importantă, preşedintele unui stat de drept – funcţie la care domnul Ponta visează din nou –, nu se implică în actul de justiţie. Într-un stat de drept, acest lucru ar însemna o gravă imixtiune şi o afectare a echilibrului puterilor în stat. E posibil, însă, ca Victor Ponta să viseze să ajungă la Cotroceni pentru a transforma România într-un stat de ne-drept. De altfel, a dovedit, în anii când era premier, că are tendinţe autoritariste. Iar, ieri, Victor Ponta îşi exprima dorinţa, la un post de televiziune, ca la dezbaterea dintre el şi contracandidatul său, George Simion, să fie invitat şi Călin Georgescu – a cărui prezenţă în studio ar fi un îndemn „la revenirea la popor şi la drepturile funamentale” – pentru a le adresa întrebări. Adică, pentru a le ridica mingea „suveranistă” la fileu.
Rămâne speranţa ca datele sondajului de opinie care îi plasează în finală pe „suveraniştii” George Simion şi Victor Ponta să fie eronate. Spre binele viitorului democratic al României.
