„Este o măsură în toate”. Și, așa cum adaugă Horațiu în faimosul său vers din Satire, „există mai ales limite” (Est modus in rebus, sunt certi denique fines). Romanii știau la fel de bine că, dintre toate opțiunile posibile, „calea de mijloc este de aur”.
Mai mult ca oricând după al Doilea Război Mondial, democrațiile liberale au nevoie să reinventeze centrul politic și moderația, pentru a se salva de asaltul populismelor de dreapta și de stânga. SUA, Marea Britanie și Franța par în acest moment cele mai afectate de disoluția centrului, dar tendința se manifestă aproape peste tot, în grade diferite.
Democrațiile sunt în prezent sub presiunea exceselor și exagerărilor, într-o etapă de polarizare cultural-politică și radicalizări ideologice, de intoleranță și confruntare a „bulelor”. Centrul politic ar putea aduce, în deceniile următoare, o necesară perioadă de cooling-off a democrațiilor supraîncălzite, care încep să miroasă a ars și să manifeste impulsuri autoritariste dinspre cele două extreme.
Ceea ce se întâmplă în SUA de mai mulți ani și în Europa de Vest de câțiva ani, mai nou și în România, această scindare ideologică a societăților și închiderea indivizilor în bule radicalizate care „se dușmănesc de moarte”, pare să amenințe însăși fundația democrațiilor liberale, contractul cetățean-stat, țesutul social. Cei de dreapta devin și mai de dreapta, cei de stânga și mai de stânga, între tabăra conservatorilor și cea a progresiștilor radicalizați nemaiexistând decât ură reciprocă și dispreț. Curentul contestatar anti-sistem crește de la un rând de alegeri la altul, de ambele părți ale baricadei. Centrul pare că se topește. De această situație de vulnerabilitate și dezbinare internă a democrațiilor liberale profită Rusia, China și dușmanii Occidentului, pentru a pretinde schimbarea ordinii mondiale bazate pe preeminența Vestului.
Modernitatea și succesul civilizației occidentale, bazate pe democrația liberală, au venit în ultimii 150 de ani în principal din rațiune, din bun simț (common sense), cumpătare și dintr-un raport bine ponderat între îndreptățiri și responsabilități, între opinie și cunoaștere, între libertăți și limitări, între convingeri și argumentări raționale, între progres și tradiții. Această rețetă a moderației politice, intelectuale și culturale pare să se piardă acum, sub presiunea populismelor și extremelor.
Inevitabil, mai devreme sau mai târziu, populismul, această radicalizare și ultrasimplificare a democrației, redusă la numărarea voturilor și opiniilor, se va întoarce împotriva democrației care l-a creat și încurajat. Democrația liberală se poate sinucide prin populism și prin exagerările și excesele conservatoare și progresiste, care, promițând fiecare distrugerea celorlate și „o lume mai bună”, se întrețin, de fapt, unele pe altele. Cazul wokism versus MAGA (facțiunea ultraprogresistă de la democrați versus „Make America Great Again”, platforma ultraconservatoare a lui Donald Trump) este un bun exemplu de alimentare reciprocă a extremelor nefaste. Ambele mari partide americane își văd facțiunile centriste atrofiate și strivite sub presiunea curentelor radicalizate. Nici democrația franceză, reflectată la alegerile anticipate din vara lui 2024, sfâșiată între dreapta radicală RN și stânga neomarxistă NFP, nu dă semnale mult mai încurajatoare.
Lăsând impresia falsă că toate opiniile sunt egale ca valoare, pentru că votul indivizilor este, nu-i așa?, și el egal, democrațiile se scufundă treptat în populism și într-o revărsare de „împuternicire politică a aberațiilor”, a pretențiilor nesustenabile, pe motivul dreptului la opinie și al egalității opiniilor. Firește, pescuitorii în ape tulburi, marii populiști de dincolo și de dincoace de Atlantic, profită politic și electoral și incită oameni din ce în ce mai puțin pregătiți, care înțeleg și cunosc din ce în ce mai puțin, să se considere din ce în ce mai îndreptățiți să decidă direcția societății. Toți aceștia pretind justețea părerilor lor, doar fiindcă se prevalează de „libertatea de exprimare” și „egalitatea tuturor opiniilor”, indiferent de nivelul de cunoaștere. Argumentarea este, în schimb, la pământ, fiind înlocuită de o colecție de falsuri, de jumătăți de adevăr, de omisiuni, de exagerări grobiene, de reacții viscerale.
Nu e o noutate că oameni nepregătiți, care votează fără să înțeleagă și fără să cunoască lucrurile cu adevărat, manipulați de lideri politici și de partide care le spun că „dreptatea este întru totul de partea lor” iar adversarii politici sunt „dușmanii lor de moarte”, au existat dintotdeauna în democrații, dar nu au fost majoritari. Cu puține excepții în istoria modernă (iar perioada interbelică este o astfel de tristă excepție), ei nu au format o masă critică, suficient de puternică pentru a distruge democrația însăși.
Desigur, este dreptul oamenilor să voteze cu cine doresc și să creadă ceea ce vor, dar asta nu înseamnă că centrul politic nu trebuie să își apere enormele reușite istorice pe care le-a avut în democrațiile occidentale, de ambele părți ale Atlanticului, și să propună soluții pentru a stopa valul contestatar al extremismului. Succesul modernității și al Occidentului a fost adus de „oameni cu capul pe umeri”, nu de poliția gândirii.
Centrismul a rezistat provocărilor istoriei moderne. Nu vorbim de regimurile totalitare instaurate în Europa „pe cale revoluționară” sau prin ocupație militară, deci prin forță, ci doar de cele care au avut susținere populară certă, cel puțin în primele faze, și care au fost foarte puține în lumea occidentală. Dar capcana în care s-a intrat acum este tocmai exacerbarea populismului și radicalizărilor ideologice în rețelele sociale, la niveluri critice, într-o spirală ascendentă din care politicienii de dreapta și de stânga par să nu mai poată ieși. În căutarea disperată de voturi, politicienii măresc continuu doza de populism și promisiunile, chiar și atunci când știu că aproape nimic din ceea ce spun nu poate fi realizat și nu este sustenabil. Se depășește bariera decenței. Se explorează zone de nișă politică, se forțează limite, se promovovează discursuri și „oferte” electorale absurde, spre extremități de nivel politic și intelectual din ce în ce mai jos, pentru că, la fel ca banii, „voturile nu au miros”.
S-a intrat inclusiv într-o așa-zisă „criză de legitimitate a competențelor și expertizei”, în care conspiraționiștii și contestatarii scufundați în ignoranță dar tot mai agresivi în limbaj neagă tot ce spun specialiștii, pretinzând că „știu ei cum stau lucrurile în realitate” și „totul e o minciună”. Trunchiul curentului contestatar are mai multe ramificații, de la suveraniști la neomarxiști, de la patrioți, antivacciniști și antiglobaliști la wokiști, anarhiști și anticapitaliști. Ca numitor comun, și progresismul stângist, și conservatorismul de extremă dreapta critică valorile liberalismului clasic, capitalismului și centrismului, fără să poată pune în loc un model sustenabil de economie și societate, ci doar critici vehemente, sloganuri și pretenții. Neomarxiștii și neofasciștii se confruntă dar se și „legitimează” reciproc.
Pandemia de Covid-19, invazia Rusiei în Ucraina și a teroriștilor de la Hamas în Israel, bine instrumentate pe rețelele sociale de cei cu agende politice și ideologice ipocrite, au alimentat divizările și criza democrațiilor liberale. Iar faliile ideologice se simt acut, și în SUA, și în Europa, și, așa cum vedem în tot mai multe situații, în România, deși avem doar 35 de ani de la redescoperirea libertății și pluralismului politic.
Nu este necesar ca toată lumea să gândească la fel, bineînțeles, nuanțele fiind binevenite, dar nici nu putem să încurajăm toate aberațiile, exagerările și utopiile, pe motivul „libertății de exprimare” și al „dreptului la opinie”. Dorința de schimbare și proiectele politice de transformare a societății și economiei trebuie să fie sustenabile, fie că proiectează un viitor al reformelor accelerate, fie că idealizează trecutul. Nu toate tradițiile sunt bune de păstrat, după cum nu tot ce e nou e bun și nu tot ce e bun e nou.
Redescoperirea și promovarea centrului politic autentic este o șansă pentru democrațiile occidentale și pentru România. Este o șansă și pentru noi, ca cetățeni, și pentru generațiile mai tinere, de a trăi într-o lume suportabilă, rezonabilă, „cu capul pe umeri”, fără excese. Marile ideologii ale modernității conțin, fiecare în parte, idei justificate și principii corecte, după cum toate, atunci când părăsesc formele moderate și se radicalizează, devin toxice. Libertatea, egalitatea și tradițiile, cele trei valori fundamentale ale doctrinelor lumii moderne, sunt bune atâta timp cât au măsura lucidității, responsabilității/sustenabilității și cumpătării.
Platforma Centrulpolitic.ro este o încercare de a lansa un dialog civilizat în societatea românească, implicând cetățeni responsabili, angajați și bazați pe cunoaștere, nu doar pe opinii. Este totodată un instrument util pentru a construi în timp o ofertă intelectuală pentru promovarea unei paradigme politice a moderației.