Episodul devoalat recent în spațiul public, în Republica Moldova, privind recrutarea lui Ion Creangă, șeful Direcției Juridice a Parlamentului, de către ofițeri ai Direcției Principale de Informații a Ministerului rus al Apărării (adjunctul atașatului militar rus acreditat la Ambasada rusă de la Chișinău, Dmitri Kelov), relevă resursele și sugerează amploarea războiului hibrid al Moscovei împotriva Chișinăului.
Foarte probabil, cu poveștile în alfabet chirilic ale lui Ion Creangă trimise superiorilor săi de la Moscova, povestitorul contemporan (povestitor-fake, plagiator ridicol și penal al marelui său omonim) își va fi făcut deja nu doar volum ilustrat, ci și casă de vacanță la munte. Ne putem imagina că volumele de povestiri ale unor autori penali din Republica Moldova cu talent de scriitor clandestin, dornici de înavuțire ilicită și apți pentru trădare, căptușesc până la refuz rafturile cu documente secrete din arhivele serviciilor speciale rusești dedicate Republicii Moldova. Moscova și-a creat și rafinat, în timp, în Republica Moldova, o mică armată de slugi pe care o controlează periodic și cu ajutorul căreia ține captiv, în zona gri, viitorul românilor de peste Prut.
Influența rusă în Republica Moldova este covârșitoare (încă). Ea se exprimă în gesturi simple și clare de ocupanți (am fost martor direct la unele dintre acestea), în legiuni de trădători plătiți regește, în colivii ideologice mascate, în mirajul lumii ruse – construit în Basarabia, cu biciul și tancul, cu temnițe și cimitire fără cruci în Siberia, de peste 200 de ani. Pentru menținerea în viață a acestui miraj se plimbă zilnic sacoșe cu ruble de la Moscova la Chișinău, călăresc trolii din Sankt-Petersburg feisbucul muscalilor de mâine, se reconstruiesc pușcăriile din Siberia și drumurile către acestea.
De la Comrat la Chișinău și de la Bălți la Tiraspol, “mirajul lumii ruse” este ținut în viață pentru proiectul alternativ neoimperialist al Moscovei – ocuparea de jure și de facto a întregului teritoriu al Republicii Moldova. Deocamdată, acest proiect așteaptă în penumbră – îi lipsesc Moscovei resursele spre a ajunge cu trupe acolo, prin culoarul sudic al frontului din Ucraina. În așteptarea acestuia, se construiește harnic proiectul principal – vasalizarea politică a Republicii Moldova. Un război hibrid de proporții se desfășoară în prezent, în Republica Moldova, pentru atingerea acestui obiectiv.
Nu vedem în totalitate instrumentele și actorii acestuia. Vedem cadrul larg și scena. Cunoaștem regizorul; am mai văzut producții hibride ale acestuia; pe unele din ele le trăim încă; pe unele din ele le trăim și dincoace. Vedem zilnic rezultatele acestui război hibrid dincolo: Republica Moldova se zbate și acum indecis, la 33 de ani de independență, în coliv(i)a gri a neutralității construită în subteranele Lubiancăi.
Acest război hibrid se bazează pe agenți, provocatori, sabotori, impostori și nostalgici. Acest război hibrid se bazează pe ruble, tancuri, gaz, bici și iluzii.
Acest război hibrid se bazează pe banii de pensii trimiși din Moscova, care întrețin iluziile post-sovietice nostalgice ale seniorilor din Republica Moldova. Pe un sistem stratificat de propagandăcăruia nimeni, în Republica Moldova, nu i-a putut tăia până acum, definitiv, dinții care proslăvesc minciuni. Capetele hidrei rânjesc peste tot în Republica Moldova, liber și toxic, în limba rusă – la posturile principale de televiziune, în chioșcurile cu ziare, în social-media, pe aleile străjuite de scriitori români în Grădina Publică „Ștefan cel Mare” etc. Aceste capete ale hidrei întrețin și cultivă zilnic minciuna unei Rusii ortodoxiste, protecționiste, generoase, eliberatoare, ale cărei fală și putere i-ar putea apăra din nou pe cei ce cred în ea și sunt gata să își reînnoiască jurământul de fidelitate față de țar.
Acest război hibrid se bazează pe sacoșele de ruble trimise harnic spre socialiști, spre soldățeii de plumb ai unei armate fără glorie, spre agenții de influență, spre țintele vulnerabile la ideologie, minciună, bici sau șantaj.
Acest război hibrid se bazează pe instrumentele de șantaj economic create în timp și perfecționate (și propovăduite) mai ales în zonele vulnerabile – în raioanele transnistrene, în UTA Găgăuzia, în satele paupere erc.
Acest război hibrid se bazează pe narațiunile chirilice ale lui Ion Creangă și ale celor asemenea acestuia, care pot fi nepermis de mulți și de periculoși în Republica Moldova.
Acest război hibrid se bazează pe narațiunile pro-ruse publice care se hrănesc din solul fertil al nostalgiei neo-sovietice a seniorilor. Cea mai recentă dintre acestea, produsă de auto-proclamatul candidat al blocului Pobeda la alegerile prezidențiale, Vasile Bolea, găzduită de presa cu lanț din Rusia, este chiar scandaloasă (“interesul nostru național nu este Europa”, “nimeni nu ne așteaptă în Europa”, “directivele europene generează colonizarea țării noastre”, “am avut prosperitate când eram parte a unei țări mari (n.n. URSS”), “este nevoie de o nouă uniune în locul URSS (n.n. Uniunea Europeană Eurasiatică sau BRICS)” etc).
Acest război hibrid se bazează pe tăcerea și complicitatea celorlalți. Pe interesele politice și electorale menite a-i ține aproape pe votanți, pe războaiele fratricide dintre pro-europeni și unioniști, pe orgoliile de vedetă ale unor lideri, întreținute de armata de troli din Sankt-Petersburg și de armata de pioni pitici din teritoriu etc.
Acest război hibrid se bazează pe inabilitățile Occidentului (ale României inclusiv, ale României în particular) de a construi, apăra și promova, în Republica Moldova, proiectul geopolitic pe care și-l doresc majoritatea cetățenilor din Republica Moldova – proiectul european.
Forțele proeuropene din Republica Moldova (le includ aici pe cele unioniste) au un potențial uriaș de reacție, un potențial uriaș de apărare în acest război hibrid.
Împreună cu acestea sunt majoritatea cetățenilor din Republica Moldova. Împreună cu acestea sunt România și cetățenii ei. Împreună cu acestea sunt statele membre ale Uniunii. România este singurul răspuns la nevoile identitare ale populației Republicii Moldova, Uniunea Europeană este singurul răspuns la nevoile de dezvoltare și prosperitate ale Republicii Moldova, iar NATO este singurul răspuns al nevoilor ei de securitate.
Este nevoie câteodată de lucruri simple, chiar banale, pentru exprimarea unui ideal. Este nevoie de simplitate, cinste și curaj în gesturile mărunte care construiesc și exprimă idealul nostru de viață. Precum va fi fost campania „Sunt român și vorbesc limba română!”, de la Recensământul Populației și Locuințelor 2024, recent încheiat în Republica Moldova. Îi salut public, încă o dată, pe românii de peste Prut care s-au raliat acestei campanii. Printre ei sunt mulți care vor citi aceste rânduri. Sunt mai puțini decât trebuie, dar mai mulți decât credem. Iar idealul vor va învinge.
În luna octombrie a.c., este din nou (imperativă) nevoie ca idealul european în Republica Moldova să fie apărat și promovat prin vot. Vor urma două luni de foc, cu vârfuri de aisberg similare celor recente, de deconspirare a trădării povestitorilor pro-ruși.
La capătul lor, la 20 octombrie a.c., singura soluție pentru viitorul liber și sigur al Republicii Moldova și al cetățenilor ei este realegerea Maiei Sandu ca președinte și votul masiv pentru la referendumul constituțional privind aderarea la Uniunea Europeană (respectiv, pentru modificarea corespunzătoare a Constituției).
Tertium non datur. Neutralitatea a devenit imposibilă. Alternativa este Siberia. În această parte a globului și a Europei, lumea rusă pe care a construit-o Moscova pentru români este Siberia.Pentru românii din Republica Moldova, lumea rusă este în primul rând Siberia, râurile de lapte și miere(traducere chirilică pentru râuri de sânge) care au curs acolo, printre crucile românilor, râurile de lapte și miere care au curs aici, dincolo de Prut, în fiecare moment al steagului rusesc adus cu tancuri și ținut cu biciul aici.
P.S. „Nu știu alții cum sunt”, dar eu, tovarășe Vasile Andreevici (Bolea), tovarășe Vladimir Vladimirovici (Putin), eu îi aștept pe românii din Republica Moldova să revină acasă! Să revină în Europa. Acolo de unde Moscova i-a scos cândva cu tancuri și cu sânge.
Sunt sigur că sindromul Stockholm poate muri chiar și în (epoca) post-adevăr.
Sunt sigur că vocile românilor de peste Prut se vor auzi puternic la 20 octombrie a.c. și vor nărui și mai mult regimul rusesc de ocupație din Republica Moldova. Care va putea redeveni, la un moment dat, liberă.
Această libertate va trece, curând și obligatoriu, prin gara numită „Maia Sandu / pentru la referendum”, la 20 octombrie anul curent.
Vom celebra această libertate cu vin și plăcinte, după care ne vom pregăti pentru libertăți și mai mari. “O Țară nu e liberă decât atunci când vrea”.
