De la aderarea României la Uniunea Europeană, economia românească, dacă ne uităm la convergența reală către media Uniunii Europene, cu excepția crizei din 2008-2009, a fost una dintre cele mai dinamice economii din cadrul Uniunii.
Măsurând convergența reală ca nivelul PIB pe locuitor ajustat cu puterea de cumpărare, evoluția acestui indicator în cazul României a fost spectaculoasă. Astfel, la începutul anilor 2000, când a început procesul de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană, PIB/locuitor ajustat cu puterea de cumpărare reprezenta doar 27% din media Uniunii Europene. În prezent, acest indicator a ajuns la aproape 80%.
Însă, PIB/locuitor ar putea fi chiar mai ridicata decât o arata datele statistice având in vedere migrația din Romania către tarile Uniunii Europene. Romania a înregistrat in ultimii 30 de ani o migrație masiva către tarile dezvoltate. Astfel, efectiv, in Romania ar putea fi o populație mai redusa decât o arata datele statistice, iar atunci daca raportam valoarea PIB la o populație mai redusa vom obține o valoarea mai mare.
Această convergență rapidă s-a transferat și către salarii. Astfel, conform datelor Eurostat, dacă în anul 2008 salariul mediu în România reprezenta 30% din media Uniunii Europene, în 2020 a ajuns la 65%. Însă, dacă vom exprima salariile în euro, fără să facem nicio ajustare cu nivelul prețurilor, România rămâne încă la coada clasamentului în ceea ce privește nivelul salariului exprimat în euro. Acest lucru – nivelul redus al salariilor – este menționat și de către OCDE ca unul dintre avantajele competitive ale României.
Această evoluție a salariului net, precum și majorarea continuă a salariului minim pe economie, a condus, în premieră pentru Romania, în anii 2022 și 2023 la o migrație netă pozitivă. Însă o pondere mult mai mare a persoanelor care emigrează din Romania desfășoară o muncă care presupune o calificare ridicată (si deci salarii ridicate) comparativ cu persoanele care migrează în România, persoane care se lovesc de o mare barieră – cea lingvistică – și prin urmare au accesul îngreunat la poziții care presupun muncă intelectuală, și deci salarii ridicate.
Dacă analizăm variabilele nominale, de asemenea România iese în evidenta în Europa Centrală și de Est.
Astfel în ceea ce privește cursul de schimb EUR/RON, acesta a înregistrat cea mai redusă volatilitate comparativ cu țările din Europa Centrala și de Est. Ulterior crizei de cont curent prin care a trecut România în anii 2008-2009, cursul valutar intrat pe un trend de depreciere controlată, de 2-3 puncte procentuale pe an (aproximativ 10 bani, practic in linie cu diferențialul de inflație dintre România și zona euro. Astfel, cursul de schimb real a rămas practic constant și a avut un impact neutru asupra deficitului de cont curent. În 2022 și 2023, pe fondul ratei ridicate a inflației și a unui deficit comercial ridicat, cauzat în parte și de importul de produse energetice la prețuri ridicate, cursul de schimb a fost utilizat de către banca centrală ca și ancoră anti-inflaționistă.
Cea mai ridicată volatilitate a cursului de schimb, precum și cea mai pronunțată depreciere a înregistrat-o forintul ungar. Această evoluție a fost cauzată de reducerea credibilității politicilor economice adoptate de Ungaria, de limitarea accesului Ungariei la fondurile europene în contextul nerespectării de către Ungaria a principiilor și reglementărilor Uniunii Europene.
România se remarcă și prin anumiți indicatori de stabilitate financiară.
Astfel, rezervele internaționale ale BNR s-au majorat constant, atingând, la nivelul lunii august 2024 valoarea de peste 63,2 miliarde de euro (spre 20% din PIB). Această rezervă internațională conferă stabilitate și credibilitate leului.
De asemenea, datoria publică, în jur de 52% din PIB, se situează, încă, printre cele scăzute din cadrul Uniunii Europene. Însă, acest nivel a rămas în jur de 50%, în contextul înregistrării de deficite bugetare ridicate, cu ajutorul inflației ridicate, care a expandat PIB-ul nominal. Practic datoria publică a fost „plătită” de către consumatori prin inflația ridicată. Însă, în contextul deficitelor bugetare tot mai ridicate și a reducerii ratei inflației, datoria publică se va majora accelerat în următorii ani.
Sistemul bancar este de asemenea foarte solid, având un nivel de lichiditate ridicat. Mai mult, indicatorii prudențiali (cum ar fi nivelul de capitalizare, indicatorii de lichiditate) sunt unii dintre cei mai buni din Uniunea Europeană. Astfel, în perioada crizei corona, sistemul bancar a fost o parte din soluția de susținere a economiei și de asemenea, ulterior, în contextul crizei energetice cauzate de invadarea Ucrainei de către Rusia precum și în contextul șocurilor externe, sistemul bancar românesc a fost extrem de rezilient. Această reziliență, precum și rolul sistemului bancar în susținerea economiei este remarcată și de agențiile de rating care menționează calitatea sistemului bancar ca un atu important în menținerea României în categoria recomandată investițiilor.
Tot în sensul stabilității financiare acționează și accesul României la fondurile PNRR precum și la fondurile de coeziune acordate de Uniunea Europeană. Astfel, până în anul 2027, România poate accesa în jur de 75 de miliarde euro, sau peste 3% din PIB în fiecare an. Aceasta este o oportunitate unică de dezvoltare a economiei românești, oportunitate cu care România nu se va mai întâlni. PNRR este unic și nu va mai fi reluat, iar având în vedere convergența rapidă a României către media Uniunii, precum și faptul că Uniunea se va extinde cu, Ucraina, Moldova și probabil țări din Balcani, lucru care va consuma o mare parte din bugetul viitor de coeziune, fondurile alocate României probabil vor scadea substanțial. Pe lângă fondurile alocate care, cum menționează și agențiile de rating, contribuie la menținerea rating-ului recomandat investițiilor, mai sunt și reformele asumate de România, reforme care, dacă sunt aplicate, vor contribui la dezvoltarea societății și economiei românești.
Nu în ultimul rând, dacă ne uitam din perspectiva sectorială, un punct forte al economiei românești este diversificarea sectorială. Astfel, remarcăm agricultura, energia, sectorul IT și sectorul logistic.
România are un potențial agricol ridicat, poate deveni un jucător regional, însă pentru a avea capacitate competitivă externă este nevoie de ferme de dimensiuni mari și de automatizare (în condițiile în care România converge către o economie cu venituri ridicate, a baza agricultura pe forță de muncă ieftină este o iluzie – își mai amintește cineva de industria textilă bazată pe lohn?).
România beneficiază de forță de muncă calificată, ceea ce a condus la dezvoltarea unui sector de servicii IT puternic, care s-a dezvoltat exponențial în special în perioada crizei Corona, pe fondul trendului global de automatizare și muncă remote. Însă criza Corona a condus și la un nou stil de muncă – remote și flexibilă. Iar sectorul IT este în cea mai bună poziție de a beneficia de acest trend, deoarece munca în serviciile IT se poate realiza remote într-o proporție de peste 99%. Însă un risc asupra acestei industrii vine din dezvoltarea AI, care înlocuiește angajații din acest sector. De exemplu, în acest an, Google a făcut pentru prima oară în istora sa concedieri. Iar acest trend s-a văzut și la nivel local prin decelerarea componentei de servicii IT și chiar concedieri.
Romania are o situație unică în Europa Centrală și de Est din perspectiva resurselor energetice. Astfel în ceea ce privește gazul natural, Romania practic este independentă. Din păcate, ca urmare a Ordonanței 114/2018 (așa numita Ordonanța a Lăcomiei), România a pierdut o mare oportunitate de investiții de extragere a gazului metan din Marea Neagră, o mare companie americană din domeniul energiei retrăgându-se din România. Și în privința energiei electrice, România este independentă, și mai mult, în contextul tranziției către surse regenerabile de energie beneficiază de alocări de fonduri europene (prin programele PNRR și RePower EU) pentru investiții în proiecte de energie verde (eoliană, solară, hidrogen, instalarea de baterii electrice).
Nu în ultimul rând, România are o poziție strategică importantă în regiune. Iar acest lucru susține serviciile de logistica și investițiile în acest sector, în special ulterior începerii războiului în Ucraina. Însă pentru a susține și dezvolta acest sector este nevoie de investiții în infrastructura de transport, investiții pentru care sunt de asemenea disponibili bani europeni, atât din PNRR cât și din fondurile de coeziune. Și, de asemenea, intrarea României in spațiul Schengen ar ajuta foarte mult acest sector.
Însă, economia românească prezintă și dezechilibre majore, dar, despre ele voi vorbi într-un articol viitor.
