… pentru că există și războaie educative, oricât de sângeroase vor fi fost, sau tocmai din aceasta cauza. Bunăoară Războiul Civil din America (1861 – 1865). Au murit in jur de 600.000 de soldați americani de ambele părți. De atunci și pana acum, n-au mai fost uciși atâția soldați americani – numeric, nu procentual! – în suma tuturor războaielor purtate de atunci încoace: cu Mexicul, Primul Război Mondial, al Doilea, Coreea, Vietnam, Irak, Afghanistan și ce-or mai fi fost! Iată prima lecție, de reținut: războaiele dinlăuntru sunt mai periculoase decât cele de afara.
Lecția Nr. 2 – războaiele stimulează inovația tehnologică, pentru ca fiecare tabără se străduiește din răsputeri să-și maximizeze șansele de-a ieși victorios. În Războiul Civil, Sudiștii au inventat primul submarin, atât Nordiștii cât și Sudiștii au făcut primele cuirasate, ș.a.m.d. Nu ele, însă, au inclinat atunci balanța războiului, ci altele deja cunoscute: telegraful (folosit cu precădere de către Lincoln), căile ferate capabile sa transporte repede, pe distanțe mari, trupe și arme grele și, mai ales, o „găselniță” tehnica știută, dar ignorata de către strategii și generalii ambilor tabere – pușca cu ghinturi. Ce sunt ghinturile? Aparent, nu mare lucru: niște canale spiralate tăiate în interiorul țevii armelor de foc. Efectul acestor ghinturi, însă, este devastator. Imprimând glonțului o mișcare de rotație în jurul propriei axe, măresc semnificativ distanța, precizia și puterea de pătrundere a țintei. Adică, a soldaților înaintând în formație, „pe stil vechi”.
Lecția Nr. 3 – românii care au văzut măcar un film cu acțiunea în Războiul Civil se vor fi scărpinat, uimiți, în creștet văzând cum o tabără, în formație strânsă, se îndrepta, la pas (!) spre tranșeele în care îi aștepta moartea. Gloanțele șuierau, soldații cădeau secerați, dar bravul comandant, cu sabia scoasa, îi încuraja : „keep it close, boys!” („țineți aproape, băieți!”). Doamne-ferește să se risipească vreun glonț al inamicului în spațiul creat intre doi soldați! Umăr la umăr. Ce-i mâna în lupta, la propriu, știind că șansele de supraviețuire erau sub 40%? Rușinea de-a nu se face de rușine! Fiecare formațiune, de la pluton, la companie, ș.a.m.d., era formată din soldați din același orășel, același „county” (un soi de județ), aceeași regiune. Morala? Rușinea de-a nu te face de rușine în ochii grupului (familie, vecini, cunoscuți) te împinge să accepți chiar și cele mai iraționale soluții.
Și-acum să vedem cum putem folosi aceste lecții în războiul politic care se desfășoară în Romania. Să începem cu Lecția Nr.2. Adaptând-o la situația actuală, am putea spune că pericolul cel mai mare nu este chiar vreo noutate – rețelele sociale ne sunt unora familiare de ani buni, cum era pușca cu ghinturi folosită înaintea izbucnirii Războiului Civil. Care a fost greșeala – și atunci și acum? Actorii tradiționali au fost incapabili să-și imagineze impactul unor inovații aparent minore chiar după ce i-au văzut primele victime. Observați că aici, cum a sugerat și prietenul și specialistul Dragoș Stanca, nu pun Telegram și TikTok într-o balanță, iar Facebook, Instagram, X, în alta. Nu există puști cu ghinturi diferite la Nord fata de Sud. Dacă nu te adaptezi rapid la schimbare, pieri. Fizic, în războiul civil, politic, în ziua de azi.
Să vedem lecția Nr. 3. Probabil 95% din soldații Războiului Civil nu ieșiseră niciodată mai departe de propriul « județ », poate nici măcar de propriul orășel. Tot universul cunoașterii lor era într-o sferă extrem de restrânsa, cu același sistem de valori. Azi ne întoarcem de unde-am plecat. După o perioadă de frenetică experimentare a libertății de informație, când expunerea prin mass media la multiple surse de informație era incredibil de diversă, aparent paradoxal, mass media s-au restrâns precum pielea de sagri din povestirea lui Balzac, pana când ne-am întors iarăși în „sat”. Nu mai sunt sate geografice, ci cătune informatice, dar cu atât mai periculoase pentru „noii-săteni”.
În fine, dar nu în cele din urmă, Lecția Nr.1. În cazuri din acestea, nu „inamicul dinafara” e adevăratul pericol, i.e. Rusia sau China prin TikTok, nici mercenarii lui Călin Georgescu sau aberațiile pe care le turuie ca un talentat guru de sectă. Nici măcar serviciile secrete de unde provine. De bună seamă, toate acestea sunt pericole care nu trebuie ignorate. „Rădăcina” lor însă este, precum în Războiul Civil, cea dinlăuntru nostru. Putem, cu ușurință, identifica cel puțin trei. În ordinea crescătoare a pericolului pe care-l prezintă. Primul ar fi jurnaliștii „cu bune intenții”, dar mânați de un exces de zel, care alimentează paranoia și neîncrederea. Toate mass media au furioșii lor, grabnic predispuși la înfierări fără dubii. Nici când greșesc nu sunt capabili să-și ceară măcar scuze. Exemplu: își mai amintește cineva de cum au fost distruse viețile a trei medici, printre care și „Doctorița cu coasa”? Dar de câți pacienți au murit pentru c-au refuzat internarea la „doctorii cu coasa”? S-a mai auzit ceva?
Al doilea pericol „din interior” este clasa noastră politică. Vechile metehne au reînviat imediat după ce pericolul iminent a trecut. Umăr la umăr, băieți! Să nu ne rateze cumva tabăra adversă! Dar cel mai perfid pericol, unul pe care nicio democrație liberală nu pare să-l înțeleagă deocamdată, este și cel mai vizibil. E deopotrivă înduioșătoare și extrem de periculoasă naivitatea de care dăm cu toții dovadă în fața rețelelor sociale. S-au făcut o mulțime de studii și s-a stabilit un rar consens, atât științific cât și în opinia publică (nu mă refer aici la toți urmașii daco-romanilor care numai de la aceste „surse de informații” își adapă naționalismul strămoșesc) ca aceste rețele sociale manipulează, creează dependenta, scad puterea de concentrare, reduc capacitatea de-a cerne informația, ș.a.m.d.
Metodele de combatere propuse sunt toate „de modă veche”. : reducem timpul de expunere al copiilor, interzicem TikTok-ul, punem rețelele sociale să-și publice algoritmii, să interzică publicitatea mascata, etc. Ghinturile sunt periculoase: folosim doar jumătate din puști cu ghinturi, restul, cu țeava lisă; aruncam in lupta mai mulți soldați decât pot ei împușca, etc. Numai soluția evidenta „ne scapă”. Nicio rețea nu ne poate influența daca nu o folosim. (Ca unul care n-a „folosit” niciodată, va asigur ca nu pierdeți nimic. Câștigați doar timp.)
„Domnule doctor, mă doare ochiul drept de fiecare data când îmi beau ceaiul.”
„Sa scoateți lingurița din ceașcă înainte de-a o duce la gura ați încercat?”P.S. Ați mai văzut vreun candidat la președinție care acum câteva săptămâni să fie curtat de mai toate partidele, iar acum a stârnit panica în absolut toate partidele parlamentare, indiferent de orientare? V-ați întrebat de ce?
