La prima vedere, pare o competiție electorală obișnuită, așa cum se întâmplă la fiecare patru, respectiv cinci ani, pentru noile mandate. Nimic deosebit. Am mai trecut prin asta, se poate spune. Avem alegeri de 35 de ani și de fiecare dată ne-am descurcat cumva și am mers înainte, nu înapoi.
Dincolo de hainele electorale uzuale, de lozinci și sloganuri, anul acesta s-a declanșat și, iată, escaladează teribil, un război cultural profund al societății românești. Plin de ură, patimă și ipocrizie revanșardă deghizată în „patriotism”, războiul nostru ideologic intern face parte dintr-o confruntare mult mai amplă a „plăcilor tectonice”, la nivel global. Iar rețeaua chinezească Tik-Tok, făcută pentru cei care nu pot citi mai mult de 10 cuvinte, a lucrat intens pentru candidatul pro-rus, așa cum ne spune oficial CSAT.
Demult nu am mai văzut atât de clar divizarea României în opțiuni cultural-ideologice opuse, care nu se referă la programe electorale concrete și măsuri specifice, pe care aproape nimeni nu le mai citește în prezent, ci la direcții fundamentale, viziuni esențiale asupra modelului de țară și valori definitorii. Nimeni nu strigă astăzi pentru un procent în plus sau în minus la impozite, pentru vreo modificare anume în administrație sau justiție, nici măcar pentru salarii sau pensii, ori pentru vreun proiect de lege în agricultură, sănătate sau transporturi, ci pentru modul general de abordare a viitorului politic al țării. Este în joc însăși direcția fundamentală a României.
Prin „schimbarea” de care vorbesc revizioniștii lui Călin Georgescu se înțelege resetarea completă – strategică, politică și sistemică a României, ceea ce ar fi și imposibil, și extrem de dăunător, și incoerent (de exemplu, nu poți să interpretezi teatral rolul de continuator mistic al lui Corneliu Zelea Codreanu și să fii pro-Rusia în același timp, decât dacă vrei să te îngropi în ridicolul unor conspirații și baliverne fără sens, căci prima trăsătură a legionarilor din anii 1930-1940, care erau niște brute criminale dar aveau conducători coerenți pe linia lor naționalistă de extremă-dreapta, a fost tocmai atitudinea profund anti-URSS).
Să înțelegem deci cine se înfruntă acum pe scena politică. Avem nu două, ci trei mari Românii politice (trei culturi politice majore), între care două („România Liberal-Europeană” și „România naționalist-suveranistă”) au ajuns în finală. Înainte de a se grupa în jurul unor partide, adepții acestora se confruntă în primul rând cultural, în sensul cel mai larg al termenului.
Două mari etosuri divergente, fiecare de 35-40%, își dispută supremația politică (cel pro-integrare-modernist-liberal-prooccidental și cel antimodernist-antioccidental-antiliberal-suveranist), în timp ce un al treilea (social-conservator-asistențial, moderat naționalist și moderat prooccidental, reprezentat de PSD), eliminat din cursă la primul tur dar încă robust ca opțiune politică (20-25%), este așteptat să se pronunțe urgent și să anunțe ce direcție sprijină. În primul model de gândire politică, se înscriu oamenii educați ai acestei țări (și nu mă refer doar la cei cu diplome de carton, ci la toți cei realmente educați, care citesc cărți de calitate și au cariere profesionale reușite, fiind și corect informați politic). Sunt, în general, oamenii care au reușit.
În al doilea, modelul alegătorului Tik-Tok revoluționar, sunt trei subcategorii distincte, alimentate de câte un factor determinant, dar pe care platforma chinezească i-a unit în ura lor: ignoranța (sfertodocții, foarte periculoși, pentru că nu știu mai nimic dar au impresia că știu totul), derapajul mintal conspiraționist și anti-știință, respectiv frustrările economico-sociale. Unul din cei trei factori reprezintă motorul acestui tip de vot.
Al treilea fenotip cultural-politic al României, „pesedistul debusolat”, care nu știe ce să mai creadă, fiind cu mintea de o parte și cu sufletul de cealaltă parte, va fi așadar arbitrul marii finale.
Se înfruntă în aceste săptămâni România tradiționalistă, antioccidentală și retrogradă, aflată într-o puternică și zgomotoasă ofensivă revizionistă, în special pe Tik-Tok, cu România culturii europene și a valorilor liberale, aflată în defensivă și în degringoladă politică, pe fondul „aterizării dure” -să nu spunem chiar prăbușire- de la finalul epocii Iohannis, despre care am scris recent.[i]
Partidele liberale, centriste (de centru-dreapta), adună cu greu 35%, din mai multe fragmente (PNL în curs de reformare sub conducerea lui Bolojan, USR ridicat de calificarea Elenei Lasconi în finală, UDMR condus de liderul echilibrat și rațional Kelemen Hunor), ceea ce ridică oricum problema formării majorității parlamentare și coaliției de guvernare pro-Vest, mult mai dificilă și mai importantă decât chestiunea președintelui.
Este drept că nici opțiunea anti-Occident nu va putea forma o majoritate parlamentară. Nicio șansă ca AUR și SOS sau alte aventuri care cresc în umbra candidatului Georgescu să treacă de 50%.
PSD este în actuala configurație „king maker” și ar putea cere un preț politic substanțial pentru pivotarea de partea polului de centru-dreapta liberal, dacă CCR nu va decide cumva luni invalidarea alegerilor și repetarea primului tur, caz în care pe 15 decembrie am putea ajunge la o finală prezidențială diferită.
Pe baza unor informații și analize venite probabil (nu putem exclude) inclusiv de la aliații noștri occidentali, CSAT a concluzionat că a existat un atac hibrid asupra democrației românești, menit să influențeze alegerile, iar Rusia este pe deplin interesată să destabilizeze societatea și democrația din România, într-un context critic, revizionist pe plan internațional. Până și Viktor Orbán numește „experiment” ce se întâmplă acum în România, în acest război ideologic intern.
Apele se separă și forțele se adună în această confruntare. România nu este o mare putere în cadrul NATO și al UE, dar nu este nici mică și nesemnificativă, fiind a șasea țară ca mărime din blocul comunitar european și având o poziție geopolitică importantă pe Flancul Estic, la Marea Neagră.
Faptul că „România se clatină”, așa cum spune presa occidentală, iar pilonul de stabilitate al Vestului în sudul Flancului Estic riscă să se prăbușească, sub atacul revizioniștilor manipulați pe Tik-Tok în favoarea unui candidat care spune numai baliverne, este cât se poate grav pentru UE și NATO.
România nu poate fi pierdută din schema de apărare a lumii occidentale de la periferia sudică a Europei Centrale. Aliații occidentali și partenerii europeni au înțeles dintr-o dată miza enormă a acestui război cultural intern care va decide soarta alegerilor din 2024. Multă vreme toată lumea considera că România prooccidentală este sigură și stabilă, că nimic nu poate clinti direcția asumată la începutul anilor 1990. Și totuși, se clatină…
Personal, sunt optimist. Direcția prooccidentală va fi salvată, cu greu, dar va fi salvată. Aș spune chiar că ce va urma după turul al doilea va fi mai greu decât alegerea chinuită a noului președinte pro-Vest. Mă tem că partidele României Europene nu vor putea să-și depășească limitele sectare, infantilismele politice și orgoliile personale mărunte pentru a forma o majoritate parlamentară și o coaliție de guvernare funcțională decât cu o „biciuire” constantă din partea societății civile, pe care suntem dispuși și pregătiți să o administrăm, pentru a ne salva realizările și acumulările din ultimii 35 de ani.
Straniu și premonitoriu (dar, recunosc, fără să știu ce va urma începând din seara de 24 noiembrie), încheiam recent articolul meu despre „A treia generație politică, la start. Ce va aduce în istoria României?”[ii] cu câteva întrebări: „De numele cui va fi legat acest nou ciclu de 20 de ani și ce ne va aduce?
Va fi oare Generația Ciolacu, Lasconi, Simion, Șoșoacă, Bolojan, Fritz?
Vine din umbră altcineva și nu ne dăm seama?
Va fi politica o zonă de dezbatere reală și substanță ideatică, sau se va transforma într-un spectacol superficial al (sub)mediocrității intelectuale și non-valorilor?
Sunt semne bune sau semne proaste pentru anii care urmează?
Se apropie de noi vreo „lebădă neagră”, în noul ciclu istoric?
Tehnologia ne va face mai deștepți sau mai proști?
Vom salva educația și statul de drept sau ne prăbușim în ignoranță, abuzuri și violență?”
Vom afla în decembrie o parte din aceste răspunsuri, dar războiul cultural intern în care am intrat va fi lung și nu se va încheia odată cu turul al doilea al prezidențialelor și cu formarea guvernului.
Va dura o generație. Am neglijat educația în ultimii 20 de ani iar România Ne-Educată (încă o dată, nu mă refer la cartoane) ne-a atacat cu furie.
La mulți ani europeni și liberi, România!
[i] https://centrulpolitic.ro/articole/puneti-va-centurile-aterizam-la-finalul-erei-iohannis-ce-facem-cand-ajungem-la-sol-in-decembrie/
[ii] https://centrulpolitic.ro/articole/a-treia-generatie-politica-la-start-ce-va-aduce-in-istoria-romaniei/
