La începutul acestei curajoase întreprinderi și recunoscător pentru onoarea ce mi s-a făcut atunci când am fost invitat să mă exprim aici, cred că este nimerit să prezint o listă de principii după care voi încerca să-mi ghidez activitatea de „centrist” aidoma dumneavoastră.
Așadar…
Unu. Populismul e rău. În politică și în media.
Populismul politicienilor e rău, indiferent că vine de la extreme sau din ceea ce se numește mainstream. Inutil a mai face o demonstrație. Este suficient un exemplu pentru populismul politic mainstream: cheltuielile publice nesăbuite din ultimii ani și prețul care va fi plătit de toți după super-anul electoral.
Populismul de presă poate fi chiar și mai rău. Cu toate pierderile de imagine din ultimii ani, mass media își menține un grad de încredere mai ridicat în rândul publicului în comparație cu politicienii. Tocmai de aceea, efectele populismului de presă pot fi mai extinse și mai profunde.
Așadar: între o analiză care să expună adevărul și una care să le spună oamenilor ceea ce le-ar plăcea să audă, mai bună este prima variantă. Chiar cu prețul unei audiențe mai mici.
Doi. Nu există soluții simple. Cu atât mai puțin, infailibile
Adversarii „centriștilor” sunt întotdeauna cei care propun remedii simple și cu un câmp larg de acțiune, soluții atotcuprinzătoare, idei formulate direct, în cuvinte puternice.
„Finaluri de epocă”, „înnoiri peste noapte”, „zile ale dreptății istorice”, „dislocarea sistemelor politice actuale”, „luarea țării înapoi”, „curățire morală a societății”. Naționalizarea bogățiilor națiunii, subvenții pentru cei săraci, dobânzi zero, locuințe la prețuri ridicol de ieftine, alungarea multinaționalelor, protecția capitalului românesc în fața concurenței externe. Sunt tot atâtea capcane și vorbe lipsite de conținut real. Vom avea tot timpul să le aprofundăm.
Politicile publice sunt sofisticate, rezultatele lor vin adesea târziu, efectele lor pot fi uneori surprinzătoare și, în general, nu oferă soluții perfecte. Doar bune, atunci când sunt aplicate onest și competent. Pare o cale anevoioasă. Dar este cea corectă.
Trei. Negocierea este mai bună decât acțiunea directă
Deliberarea, ascultarea părților interesate, concilierea părților prin discuții adesea anevoioase, grija pentru interesele celor aflați în minoritate nu sunt slăbiciuni ale democrației. Acestea îi conferă, de fapt, adevărata forță.
Centrul are acest avantaj, că permite o vedere cuprinzătoare asupra diferitelor puncte de vedere.
Patru. Diferențele sunt OK. Uniformizarea este un coșmar
În strânsă legătură cu punctul trei, „centriștii vor aprecia și cultiva mereu diferențele. Acestea dau forța și frumusețea societăților noastre. „Centriștii” au datoria de a se opune tuturor tentativelor de uniformizare.
Cinci. Nu există „vârstă de aur”
„Centriștii” vor combate întotdeauna soluțiile care se bazează pe modele trecute, pe exaltarea unei „vârste de aur”, fie că vorbim despre România interbelică sau național-comunism.
Trecutul ne poate oferi lecții importante și pilde minunate. Studierea lui ne va ajuta să înțelegem mai bine provocările prezentului și să găsim soluții mai inspirate. Cu o condiție: să nu ne întoarcem.
Șase. Nu există ”vinovați”
„Centrismul” va lupta împotriva conspiraționismului și a tentativelor de a găsi cu orice preț „vinovați”. Execuțiile rituale distrug societățile, nasc iluzii care se sfărâmă repede, cu efecte catastrofale.
Șapte. Occidentul este soluția, nu problema
Există ceva care-i unește pe extremiști și populiști și pe liderii autoritari. Suntem adesea tentați să-i expediem pe toți extremiștii și populiștii sub pulpana Kremlinului, dar realitățile sunt mai complicate.
Adesea, fără a exista legături directe sau un exercitarea unui control, „firul roșu” este „doar” aversiunea față de Occident, față de sistemul politic liberal, economia de piață și societatea deschisă.
„Centrismul” apără sistemul liberal occidental tocmai pentru că îi înțelege imperfecțiunea. Pentru că respinge populismul. Pentru că știe că nu există soluții simple la probleme complexe. Pentru că apără diversitatea și nu privește către un trecut iluzoriu.
