Lecturarea interviului pe care domnul Marian Enache, președintele Curții Constituționale (CCR) l-a acordat colegilor de la Juridice.ro, îmi întărește convingerea că CCR a acționat în cadrul constituțional și democratic prin hotărârea de anulare a alegerilor prezidențiale de anul trecut, din România.
Judecătorii CCR par că se ridică la nivelul de gândire pe care-l regăsim la marile instanțe ale lumii occidentale, necesară pentru a crea noi viziuni/paradigme juridice în soluționarea problemelor majore ale societății. Fără îndoială că toate argumentele, cu excepția celor strict personale, semnalizate ca atare, sunt asumate de către Curtea Constituțională a României, iar acestea sunt remarcabile.
Deși nu este un document oficial care să conțină standardele/principiile CCR, aplicabile în procesul de alegere a președintelui, cum ar fi de dorit, regăsim în acest interviu răspunsuri la multe dintre aspectele de interes public.
Prin toate lămuririle date pe chestiunile aferente primelor alegeri prezidențiale, președintele CCR ne oferă posibilitatea de a vizualiza principiile/liniile directoare ale CCR pentru următoarele alegeri prezidențiale.
Așadar, explicațiile furnizate de către Președintele CCR au mai multe obiective, printre care, o clarificare suplimentară a hotărârii CCR de anulare a alegerilor de anul trecut, și, implicit, o clarificare a modului în care se va raporta CCR la competențe și atribuțiile ce îi revin în orice alegeri pentru funcția de președinte al României, deci și în cele de anul acesta.
Voi puncta câteva din aspectele de interes pentru alegerile prezidențiale din acest an, extrase din analizarea declarațiilor președintelui CCR:
1. Constituționalitatea procesului electoral pentru alegerea Președintelui României este asigurată de CCR pe două paliere, și anume posibilitatea de a controla constituționalitatea reglementărilor electorale chiar în cursul desfășurării alegerilor – aspect extrem de important și interesant, precum și posibilitatea de a verifica actele și operațiunile electorale prin raportare directă la cerințele constituționale. În esență, nicio dispoziție legală contrară Constituției nu se va aplica în procesului de alegere al președintelui, și niciun act sau operațiune electorală contrare cerințelor constituționale nu vor fi validate de către CCR.
2. Un aspect important este clarificarea modalității în care poate fi activată intervenția/competența Curții Constituționale în privința alegerilor prezidențiale, pe toate componentele sale, inclusiv în procedura validării candidaților, și anume prin sesizarea Curții, și din oficiu – ca ultim remediu; ”evident, sesizarea din oficiu este una excepțională și de ultima ratio”.
3. În privința condițiilor constituționale pe care orice candidat pentru funcția de președinte al României trebuie să le îndeplinească pentru validarea sa de către CCR, este menționată existența a două tipuri de criterii: criteriile constituționale de eligibilitate și criteriile constituționale de legalitate.
”Instanța constituțională poate constata neîndeplinirea de către candidat a condițiilor constituționale de eligibilitate, care sunt distincte de cele de legalitate propriu-zisă.”
Astfel, din perspectivă constituțională, trebuie invalidați candidați ce au săvârșit fapte de natură penală, chiar în lipsa unor hotărâri judecatorești definitive de condamnare (ce se circumscriu criteriilor constituționale de eligibilitate), precum și cei care contestă/atacă/nu respectă prin discursurile si acțiunile lor valorile, principiile constituționale ale statului de drept (criterii constituționale de legalitate).
”Curtea Constituțională ține seama de hotărârile judecătorești anterioare de condamnare în ilicitul penal care îi privesc pe candidați. Dar aceasta nu este o condiție exclusivă într-un litigiu constituțional, întrucât Curtea realizează, în sfera constituționalității, o evaluare proprie a cauzei deduse judecății sale. Deci, chiar în lipsa unei hotărâri judecătorești anterioare de condamnare, instanța constituțională poate constata neîndeplinirea de către candidat a condițiilor constituționale de eligibilitate, care sunt distincte de cele de legalitate propriu-zisă”.
Acești candidați nu vor putea fi validați de către CCR, deoarece ”inacțiunea sau pasivitatea autorităților competente sau durata procedurilor judiciare nu poate fi opusă Curții Constituționale, care are competența exclusivă să analizeze criteriile de constituționalitate pe care candidații trebuie să le îndeplinească.”
Din această perspectivă, la viitoarele alegeri prezidențiale, există, deja, potențiali candidați care ar trebui invalidați de către CCR.
4. Și nu în ultimul rând, putem reține că CCR își asumă fără ezitare rolul constituțional, „curtea manifestă toleranță zero față orice ingerințe sau interferențe care conduc la distorsionarea rezultatelor electorale. Numai astfel le poate fi garantată cetățenilor libertatea de a alege liber și corect”.
În același timp, se transmite o atenționare puternică cu privire la fragilitatea democrației din țara noastră, relevată de Curtea Constituțională prin hotărârile sale, cu privire la unele cauze ale acesteia, și mai ales cu privire la pericolul actualei stări de fapt: destabilizarea organizării statului constituțional. ”Consider că această stare a democrației se regăsește în însăși fragilitatea structurilor sociale de bază ale societății noastre. Din motive obiectiv-subiective, apariția unor elemente de divizare și dezintegrare socială care tind să destabilizeze organizarea statului constituțional trebuie modelate de instituțiile fundamentale ale statului român”, întrucât ”curțile constituționale, deși au un dublu rol, și anume preventiv și sancționator, nu pot realiza numai ele însele construcția și consolidarea vieții democratice a țării”.
Teoretic, există pericolul unui comportament arbitrar al CCR, dar cred că ne aflăm într-o situație în care fragilitatea instituțiilor statului, componentele subiective de revoltă justificată împotriva actualei clase politice și insuficienta educație a cetățenilor, ce converg către o amenințare existențială a statului de drept – trebuie contrabalansate prin acțiuni de excepție, de ultimă instanță.
Evident că după ce furtuna se va potoli, cu un președinte care-și asumă toate valorile și principiile statului de drept și atașamentul la valorile occidentale, proclamate de Constituția României, împreună cu noi toți, are datoria de a reforma instituțiile statului, inclusiv CCR, pentru ca ele să acționeze intr-un cadrul legal adecvat provocărilor de genul celor din alegerile actuale și timpurilor noastre. Este o datorie pe care trebuie să ne-o asumăm împreună.
Las aici link către textul integral al interviului de 60 de pagini, și câteva extrase relevante din aceasta.
„Răspunsurile la întrebările dvs. vreau să fie îndreptate spre cititorii, care nu sunt implicați ‚pasional; în controversele alegerilor. De asemenea, îmi imaginez că, indiferent de explicația oferită, atât cei interesați, cât și cei animați de tumultul campaniei electorale le vor răstălmăci pro domo.”
„Astfel, constatăm că stabilirea unor reguli juridice cu privire la funcționarea platformelor digitale de social-media și transparentizarea algoritmilor utilizați devin imperative pentru legiuitor în vederea protecției dreptului de vot și a dreptului de a fi ales, ca elemente intrinseci ale democrației constituționale, față de potențialele ingerințe și manipulări dolosive ale procesului electoral ca atare. Prin urmare, apreciez că acest proiect de raport este un mesaj de conștientizare la adresa legislatorilor naționali, care trebuie să identifice și să normativizeze desfășurarea campaniei electorale, ținând seama de riscurile și particularitățile social-media, desfășurate online sau pe orice fel de platforme digitale, care pot fi sponsorizate și susținute financiar, în mod fraudulos, de subiecți de drept din interiorul sau din afara granițelor statului care pot fi dificil de identificat. În opinia mea, aceste reglementări, atât la nivel european, cât și la nivel național, reprezintă o urgență pentru interesul public și se impun cu stringență în vederea realizării unei ‚alfabetizări digitale’ – de care vorbește doamna Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politică de securitate, vicepreședinte al Comisiei Europene – în scopul preîntâmpinării fenomenului.”
„Curtea nu judecă emoționalitatea dreptului de vot, ci are obligația să verifice corectitudinea procesului electoral sub aspectul modalităților concrete prin care s-a exercitat votul.”
„Insinuările care se propagă prin recuzita specifică a campaniilor de propagandă electorală în acest moment la nivelul societății vizează faptul că instanța constituțională a anulat dreptul de vot al românilor și, prin aceasta, a interzis sau a sancționat libertatea de a alege a acestora. Nimic mai fals. Prin anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României, Curtea Constituțională a realizat o măsură de justiție constituțională preventivă. Nu a sancționat un competitor sau mai mulți competitori, cum nu i-a sancționat nici pe alegătorii care au votat pentru un competitor sau pentru altul.”
„Curțile constituționale nu sunt „simple registraturi” ale alegerilor prezidențiale, ale cererilor partidelor, ale activității Parlamentului și a Guvernului, ele nu pot fi obediente sau ancilare acestora. Prin rolul și funcțiile lor în controlul de constituționalitate, acestea sunt garantul statului de drept consacrat de Constituție.
Potrivit art. 82 alin. (1) și art. 146 lit. f) din Constituție, Curtea veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României, validează și confirmă rezultatele sufragiului. Această atribuție a Curții a fost reglementată în Constituția României aprobată prin referendum la 8 decembrie 1991 și nu a cunoscut nicio modificare prin revizuirea constituțională din 2003. A fost voința legiuitorului constituant originar să acorde, în mod expres și exclusiv, Curții atribuția de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României, iar legiuitorul constituant revizuent a consolidat-o în mod implicit. Este un domeniu în care CCR are o competență plenară și exclusivă, instanțelor judecătorești lipsindu-le competența funcțională în acest domeniu. Cu alte cuvinte, CCR este singurul judecător electoral în cadrul procedurii de alegere a Președintelui României.
Astfel, legiuitorul constituant a acordat o competență generală Curții Constituționale tocmai în considerarea rolului Președintelui României în cadrul sistemului constituțional românesc. Curtea este un judecător electoral, o instanță înzestrată cu prerogative care să îi permită o acțiune efectivă, energică și eficace pentru a fi asigurată integritatea întregului proces electoral, în toate momentele și componentele sale.”
„Atât timp cât se candidează în temeiul unei Constituții în vigoare, orice candidat este ținut de respectarea Legii fundamentale în condițiile căreia și candidează. În situația în care candidatul este ales în funcția de Președinte al României, își poate pune în aplicare programul de revizuire a Constituției, cu respectarea procedurilor și a limitelor revizuirii prevăzute de Constituția în vigoare. Această întreprindere trebuie încadrată, însă, în exigențele generale ale statului de drept. Președintele României nu poate iniția o revizuire a Constituției după bunul său plac. El trebuie să respecte standardele democratice și limitele revizuirii cuprinse în art. 152 din Legea fundamentală. Nicio modificare a Constituției nu poate schimba regimul democratic și nu poate afecta drepturile/libertățile cetățenești, aspecte care reprezintă nucleul dur al statului de drept. Toate celelalte „dorințe” ale diverșilor candidați vizând schimbarea elementelor fundamentale ale modelului constituțional democratic, precum și promovarea în discursul public a unor idei și ideologii de sorginte totalitară trebuie privite cu atenție și cu rezervă nu numai de instituțiile statului, ci și de societatea românească în ansamblul său. Acestea vin în contradicție flagrantă cu opțiunile fundamentale ale poporului român care sunt consacrate în valorile supreme garantate prin însuși textul Constituției, valori care se interpretează în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și al idealurilor Revoluției din decembrie 1989.”
„Problema anulării procesului electoral nu este o chestiune în sine a Curții Constituționale, ci a întregii societăți, pentru că ea este un indicator al modului în care funcționează democrația societății. Prin hotărârile sale, Curtea Constituțională a tras un semnal de alarmă în acest sens, prin activarea ‚codului roșu’, dar nu a rezolvat pe fond problema stării democrației românești, deoarece cunoașterea premiselor pentru producerea acestor efecte trebuie să reprezinte o preocupare și o responsabilitate ale întregii conștiințe sociale, nu numai ale instituțiilor statului. Această atitudine trebuie să prezinte tăria și funcționalitatea unei societăți democratice, care să-și manifeste vigilența atunci când este vorba despre conștiința sa electorală, conștiință care trebuie să fie esențialmente liberă și să se exercite în condiții corecte.”
