Statele Unite, Uniunea Europeană și China sunt cei trei mari jucători care domină economia globală, însă fiecare se confruntă cu provocări specifice de competitivitate și dependențe în contextul tranziției către economia viitorului.
Ultimul deceniu a adus transformări accelerate în sectoare-cheie precum tehnologia de vârf (micro-cipuri, inteligență artificială) și industria auto. În timp ce SUA și-a consolidat avansul în inovație și servicii digitale, a rămas dependentă de lanțuri globale de aprovizionare pentru producție. UE, tradițional un centru al producției industriale de calitate, se vede presată de tranziția verde, tranziție în mare parte auto-impusă, și de concurența externă (în special venind din China), în timp ce caută să reducă dependența de importuri critice (energie din Rusia, panouri solare din China, cipuri din Statele Unite). China, devenită centru global în producția industrială, și-a propus să devină lider tehnologic și lider în economie verse (automobile electrice, panouri solare, baterii), investind masiv în producție avansată și cercetare, însă se lovește de limitele modelului său centrat pe stat și de tensiuni comerciale.
Industria auto
Sectorul auto reprezintă un barometru al competitivității industriale. În ultimul deceniu s-au produs schimbări semnificative în clasamentul global al producătorilor auto, acestea fiind alimentate atât de ascensiunea Chinei, cât și de tranziția către vehicule electrice.
În 2015, China producea în jur de 24,5 milioane de vehicule, iar în 2023 a ajuns la o producție de peste 30 de milioane, adică aproximativ o treime din producția globală. China a luat cel mai în serios tranziția către automobilele electrice, și prin investițiile realizate a ajuns în situația de a fi lider necontestat pe acest segment de piață. Astfel, în luna aprilie 2024, compania chinezească BYD a întrecut compania Tesla, în Europa, la vânzări de automobile electrice, în pofida faptului că BYD este o companie relativ nouă pe piața europeană, și i se aplică și tarife la exporturile pe piața europeană.
În aceeași perioadă producția SUA a rămas practic neschimbată, în jur de 10–11 milioane unități anual (cu un vârf pre-pandemic și o revenire post-2020), iar producția UE a scăzut de la circa 17–18 milioane (în 2015) la 14,3 milioane în 2023. Factorii care au condus la scăderea ponderii producției de autovehicule în UE sunt multipli – șocul Corona care a condus la reașezarea lanțurilor de aprovizionare, mutarea capacitații de producție către țări emergente, precum și lipsa de viziune a marilor producători europeni. Aceștia nu au luat în serios tranziția către automobilele electrice și au lăsat piața liberă pentru companii noi, pierzând astfel, iremediabil, cotă de piață.
China s-a afirmat ca gigantul industriei auto, nu doar la capitolul volum, ci și tehnologic. Prin politici guvernamentale agresive (subvenții masive, ținte de vânzări EV, restricții pentru mașinile pe benzină), China a stimulat o adevărată revoluție a vehiculelor electrice. În 2023, aproximativ o treime din mașinile noi vândute în China au fost electrice, ceea ce reprezintă cea mai ridicată rată de adopție EV din lume. Spre comparație, în UE vehiculele electrice au fost de aproximativ 21% din vânzările de autovehicule noi, iar în SUA sub 10%. Această tranziție rapidă a permis Chinei să dezvolte campioni autohtoni în domeniul EV (precum BYD, NIO, Xpeng), reducând decalajul și chiar întrecând lideri tradiționali în ceea ce privește tehnologia.
Uniunea Europeană rămâne un jucător important în auto, însă se află într-o perioadă dificilă. Germania, Franța, Italia au o moștenire puternică în inginerie auto și branduri recunoscute la nivel global (VW, BMW, Mercedes, Stellantis, Renault etc.), ceea ce a menținut UE drept al doilea producător mondial de mașini ca volum (14,3 milioane în 2023). Însă competitivitatea Europei a fost erodată de mai mulți factori: creșterea costurilor (energie, forță de muncă), întârzierea inițială în adoptarea vehiculelor electrice și a bateriilor din lipsă de viziune a companiilor din acest sector (și în pofida solicitărilor Comisiei Europene de tranziție către o economie verde), penuria de semiconductori (care a lovit puternic producția în 2021), precum și concurența externă. Ca exemplu, în timp ce compania Tesla vindea sute de mii de autovehicule electrice pe an, și demonstra pieței că acest tip de autovehicule este profitabil de produs, companiile europene erau încă la stadiul de PR, prezentau doar concepte de autovehicule electrice.
Statele Unite au trecut printr-o perioadă de stagnare în sectorul auto. Producția auto americană (aprox. 10,6 mil. vehicule în 2023) este aproape la același nivel ca acum un deceniu, însă în contextul externalizării unei bune părți a producției către Mexic și Canada. În pofida stagnării cantitative, industria auto din SUA a cunoscut un salt tehnologic prin apariția Tesla ca lider global în mașini electrice și autonome. Succesul Tesla a catalizat schimbarea întregii piețe americane: toți marii producători din Detroit (GM, Ford, Stellantis) investind zeci de miliarde în electrificare.
O provocare-cheie pentru SUA rămâne dependența lanțului de aprovizionare: producătorii americani depind de importuri masive de baterii și materiale din Asia. Ca răspuns, SUA a lansat inițiative de onshoring precum CHIPS and Science Act (pentru semiconductori) și stimulente pentru fabrici de baterii pe teritoriu american. Totodată, tensiunile comerciale cu China (tarife, liste negre de companii) complică accesul la piața chineză – de exemplu, producătorii auto americani au pierdut cotă în China în ultimii ani, pe fondul tensiunilor geopolitice.
Tehnologie și inteligență artificială
Domeniul tehnologic – de la industria IT și electronică la inteligența artificială – a fost centrul competiției economice în ultimul deceniu.
SUA a fost întotdeauna lider incontestabil în inovare și tehnologie, statut pe care îl deține încă, dar cu un avans mult redus față de China. Cheltuielile americane de R&D au crescut de la aproximativ 2,7% din PIB în 2015 la peste 3,4% în 2021.
Companiile big tech americani (FAANG: Facebook, Apple, Amazon, Netflix, Google, plus Microsoft etc.) domină piețele globale, iar SUA este epicentrul inovațiilor în software, microprocesoare avansate, servicii digitale și – recent – inteligența artificială (majoritatea descoperirilor în AI generativ din 2022–2023 provin din cercetarea și companiile americane). Capacitatea de inovare a SUA se sprijină pe un ecosistem unic: universități de top, capital de risc abundent (investiții VC mult peste UE și chiar peste China) și o cultură antreprenorială propice. Însă, dependența de globalizare a lăsat expus segmentul hardware: deși companiile americane proiectează cipuri de vârf, producția efectivă a fost în mare parte în Asia (Taiwan, Coreea). Totodată, lanțurile de aprovizionare ale electronicelor și echipamentelor sunt integrate cu China – un punct nevralgic în contextul actualei rivalități strategice SUA-China. Washingtonul a recunoscut vulnerabilitatea și din 2018 încoace a impus restricții pentru protejarea tehnologiilor avansate (liste negre de export pentru companii chineze precum Huawei și SMIC, interdicții la vânzarea de semiconductori avansați etc.). Mai mult, noua administratie Trump, prin intermediul tarifelor încearcă să constrângă companiile din tehnologie să realizeze producția în Statele Unite.
China a făcut progrese uriașe în ultimii 10 ani, transformându-se din imitator în inovator în multe domenii. Cheltuielile sale de R&D au explodat – crescând în medie cu aproximativ 10% anual și ajungând la echivalentul a 96% din nivelul Statelor Unite în anul 2023. China a devenit lider mondial la numărul de brevete – depunând peste 1,4 milioane de aplicații de brevet în 2021, peste jumătate din totalul global. Domeniile care au cunoscut o dezvoltare exponențială sunt echipamentele de telecomunicații 5G, energia regenerabilă, vehiculele electrice, trenurile de mare viteză, dronele comerciale. Această evoluție se datorează programului guvernamental „Made in China 2025” (lansat în anul 2015) care a stabilit obiectiv ca China să reducă dependența de tehnologia străină și să devină competitivă în industrii strategice (roboți, semiconductori, aeronautică, mașini electrice ș.a.). Rezultatul – China este astăzi cel mai mare exportator de bunuri high-tech, în anul 2024, exporturile chineze de produse de înaltă tehnologie atingând 825,2 miliarde USD, și depășind însumat exporturile SUA și ale Germaniei.
Uniunea Europeană se află într-o poziție de pierdere de competitivitate în cursa tehnologică, unul din factorii care au condus la această situație fiind reglementarea excesivă. Cheltuielile totale de R&D ale UE au crescut ușor în ultimul deceniu, dar au rămas în jur de 2,2% din PIB, sub nivelul atins de China și SUA. Această diferență de investiții și inovare se vede și în relevanța companiilor europene. Nicio companie de tehnologie europeană nu figurează în top 10 companii tehnologice globale ca și capitalizare de piață (dominat de firme americane și chineze).
Astfel, SUA rămâne liderul inovator, în special în sectoarele cu valoare adăugată foarte mare (software, micro-electronică de top, AI, pharma), China a devenit însă liderul producției și exportului de tehnologie de masă, iar UE excelează în anumite industrii high-tech tradiționale (echipamente industriale, automotive premium, aeronautică civilă, tehnologii verzi) și în cercetarea fundamentală, dar îi lipsesc companiile campioni în noile tehnologii digitale, fapt ce ridică semne de întrebare privind capacitatea de competitivitate viitoare.
Această situație a fost reflectată și de Raportul Draghi privind competitivitatea Uniunii Europene publicat în 2024 la solicitarea Comisiei Europene. În cadrul acestui raport, fostul președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, propune o reformă profundă a cadrului instituțional și bugetar european, pledând pentru investiții publice masive în tehnologie, tranziție verde și infrastructură, dar și pentru o coordonare economică mai fermă între statele membre.
Conform acestui raport, principalele obstacole pentru economia europeană sunt
- Fragmentarea pieței unice europene, prin diverse bariere naționale în sectoare cheie cum sunt energia, sistemul bancar, serviciile digitale, sănătatea
- Subinvestițiile cronice – investițiile publice și private sunt sub nivelul optim, în special în infrastructură, energie verde, educație, digitalizare și apărare.
- Suprareglementarea, care descurajează inovarea și limitează creșterea startup-urilor.
- Lipsa unei politici industriale comune, ceea ce conduce la cea ce duce la fragmentare și ineficiență în utilizarea resurselor.
- Finanțarea insuficientă a inovației și tranziției verzi, UE rămânând în urmă în privința finanțării tehnologiilor emergente (AI, semiconductori, baterii, cloud).
- Deficiențe în educație – nevoia de reformă educațională și formare continuă fiind urgentă pentru a face față transformărilor tehnologice și demografice
Fără o schimbare a abordării, Uniunea Europeană riscă o eroziune graduală a competitivității. Are nevoie de investiții mai mari și mai bine coordonate în R&D, de o piață unică mai integrată în cât mai multe domenii și de asumarea unor riscuri antreprenoriale, care nu pot fi stimulate decât prin dereglementare. În caz contrar, UE va deveni din ce în ce mai dependentă de tehnologiile altora, cu efecte negative asupra creșterii economice și securității. Însă potențial există – companii europene ca ASML (litografie), Siemens (automatizări) sau BioNTech (biotehnologie), companii care sunt lideri globali pe segmentul lor de piață, arată că dezvoltarea tehnologiilor avansate este posibilă și în cadrul Uniunii Europene.
