Dacă primul său mandat la Casa Albă ne poate oferi vreun indiciu, președintele ales Donald Trump foarte probabil va menține Orientul Mijlociu ca prioritate a agendei sale externe.
În timpul primului său mandat, Trump a făcut istorie când a ales Arabia Saudită pentru prima sa vizită în străinătate, a încercat să intermedieze un „acord al secolului” între israelieni și palestinieni, a întărit integrarea regională a statului evreu și a intensificat semnificativ presiunea asupra Iranului.
Însă Orientul Mijlociu din 2021 nu mai este, decât în foarte mică măsură, Orientul Mijlociu din 2024 sau 2025, iar toți actorii regionali urmăresc cu atenție cum noul președinte se va raporta la aceste schimbări.
„Întoarcerea dumneavoastră istorică la Casa Albă oferă un nou început pentru America și un angajament puternic față de marea alianță dintre Israel și America. Este o victorie uriașă!” a postat pe X premierul israelian Benjamin Netanyahu miercuri.
Statele arabe din Golf au salutat, de asemenea, victoria președintelui ales. Regele Salman bin Abdulaziz Al Saud și Prințul Moștenitor Mohammed bin Salman din Arabia Saudită l-au felicitat pe Trump, iar Emiratele Arabe Unite au declarat: „EAU și SUA sunt unite de parteneriatul nostru durabil bazat pe ambiții comune pentru progres.”[i]
Iranul a minimalizat importanța alegerilor, afirmând că nu există „nicio diferență semnificativă” în privința celui care devine președinte al SUA, conform relatărilor mass-mediei de stat. Fatemeh Mohajerani, purtătorul de cuvânt al guvernului, a fost citată de media iraniană spunând că „politicile generale ale SUA și Iranului rămân neschimbate” după scrutinul de miercuri.
Mai jos sunt câteva observații la cald privind modul în care cum ar putea influența realegerea lui Trump jucătorii-cheie din Orientul Mijlociu.
Israelul și palestinienii
Încetarea războaielor din Gaza și Liban și integrarea Israelului în Orientul Mijlociu ar putea fi printre prioritățile președintelui ales, au spus analiștii.
„Netanyahu se va confrunta cu un președinte mult mai dur decât era obișnuit, în sensul că nu cred că Trump va tolera războaiele așa cum se desfășoară acum”, a spus Mustafa Barghouti, liderul Inițiativei Naționale Palestiniene, adăugând că pentru palestinieni nu va face o diferență majoră „deoarece ambele administrații au fost total părtinitoare” față de Israel.[ii]
De-a lungul campaniei sale, Trump nu a specificat cum ar aborda războiul Israel-Hamas dacă va fi reales sau cum ar diferi politicile sale de cele ale predecesorului Joe Biden. În aprilie, Trump a spus că Israelul trebuie să „termine ce a început” și să „încheie rapid”, remarcând că „pierde războiul PR” din cauza imaginilor care ies din Gaza.
Trump, nu pare extrem de interesat de problema palestiniană. În primul său mandat, nu a susținut ferm sprijinul de lungă durată al SUA pentru un stat palestinian independent, spunând că ar prefera soluția „pe care o agreează ambele părți.”
Există temerea, a adăugat Barghouti, că Trump ar putea permite Israelului să anexeze părți din Cisiordania ocupată de Israel, ceea ce ar însemna de facto sfârșitul soluției celor două state.
În timpul primului său mandat, Trump a luat mai multe decizii percepute ca fiind în favoarea Israelului. În 2017, a recunoscut Ierusalimul drept capitala Israelului, răsturnând decenii de politică americană și consens internațional. De asemenea, a recunoscut suveranitatea Israelului asupra Înălțimilor Golan, pe care le-a capturat de la Siria în timpul războiului din 1967.
Deși Trump a susținut adesea că este cel mai pro-Israel președinte din istoria modernă și a subliniat relația sa apropiată și personală cu Netanyahu, legăturile dintre cei doi lideri nu au fost întotdeauna amicale. În 2021, când niciunul nu ocupa o funcție publică, Trump l-a acuzat pe Netanyahu de trădare atunci când liderul israelian l-a felicitat pe Biden pentru câștigarea alegerilor prezidențiale din 2020.
La scurt timp după atacul Hamas asupra Israelului din 7 octombrie anul trecut, Trump l-a criticat pe Netanyahu și serviciile de informații israeliene pentru că nu au fost pregătite, susținând că atacul nu ar fi avut loc dacă el ar fi fost președinte.
Boaz Bismuth, membru al parlamentului israelian, Knesset, din partidul Likud al lui Netanyahu, a declarat pentru CNN că alegerea lui Trump a venit „la momentul potrivit”, deoarece ar oferi oportunitatea extinderii Acordurilor Abraham, în contextul în care războaiele din Gaza și Liban se apropie de sfârșit.[iii]
Acordurile, un set de înțelegeri facilitate de prima administrație a lui Trump, prin care Israelul a normalizat relațiile cu patru națiuni arabe, au pus în umbră perspectivele unui stat palestinian independent, a spus el. „Când războiul se va încheia, va fi nevoie de un adevărat restart în Orientul Mijlociu”, iar Trump va fi cea mai bună persoană pentru a aduce un „nou Orient Mijlociu”, a adăugat Bismuth.
Nadav Shtrauchler, un strateg politic care a colaborat îndeaproape cu Netanyahu, a declarat că alegerea lui Trump transmite un mesaj inamicilor Israelului din Iran. Prim-ministrul israelian este, de asemenea, probabil încurajat pe plan intern, la o zi după ce l-a demis pe ministrul apărării, Yoav Gallant, după luni de ciocniri legate de politica internă și de eforturile de război ale Israelului. „Își va calcula mișcările următoare poate diferit față de cum ar fi făcut-o dacă Harris ar fi fost aleasă”, a spus Shtrauchler, adăugând că imprevizibilitatea lui Trump ar putea însemna o presiune mai mare asupra Israelului pentru a încheia războaiele din Gaza și Liban, posibil pentru a-și concentra eforturile asupra confruntării cu Iranul.[iv]
Iran
Următorii patru ani ar putea fi cel mai mare test al Republicii Islamice de la fondarea sa în 1979, cu Teheranul sub atenția lui Trump, ceea ce ar duce cel mai probabil la revenirea campaniei de „presiune maximă” pe care a impus-o în timpul ultimei sale președinții, care a izolat și mai mult Iranul și i-a afectat economia, spun experții. Trump, care se consideră un maestru al negocierilor, nu a reușit să limiteze influența Teheranului în Orientul Mijlociu, deși s-a retras din acordul nuclear semnat în 2015 pentru a limita programul nuclear al Iranului, a reimpus sancțiuni și a ordonat chiar asasinarea lui Qasem Soleimani, comandantul militar care superviza legăturile cu aliații Iranului din regiune.
De când Trump a părăsit funcția în 2020, Iranul și-a intensificat îmbogățirea uraniului, și-a crescut exporturile de petrol, a mărit sprijinul pentru grupurile militante din regiune și a stabilit un precedent atacând Israelul direct de două ori.
Dar, pe măsură ce Israelul continuă să degradeze capacitățile regionale ale Teheranului prin atacarea aliaților săi, Iranul se confruntă cu pierderea puterii sale de descurajare, în timp ce se confruntă cu o criză economică și nemulțumiri interne răspândite.
„Republica Islamică pare la fel de fragilă pe cât de formidabile sunt amenințările împotriva sa”, a spus Ali Vaez, directorul Proiectului Iran și consilier senior la Grupul de Criză Internațională, adăugând că liderul suprem Ayatollahul Ali Khamenei, în vârstă de 86 de ani, are capacități limitate pentru a face față tuturor crizelor în desfășurare în același timp.[v]
Actualmente, Orientul Mijlociu se află pe marginea unui război mai extins, cu Iranul amenințând să răspundă la un atac israelian asupra teritoriului său în această lună, astfel că există îngrijorări că alegerea lui Trump ar putea să-l încurajeze pe Netanyahu să lovească instalațiile nucleare ale Iranului, o decizie nesusținută de administrația Biden.
„Există un scenariu în care Trump îi va spune lui Netanyahu să termine treaba înainte de a prelua oficial funcția, ceea ce înseamnă că am putea asista la o escaladare bruscă a tensiunilor în noiembrie și decembrie – Israelul încercând să își valorifice avantajul pentru a slăbi Iranul și Axa Rezistenței (din grupuri militante) înainte ca Trump să preia funcția… apoi Trump vine și își asumă meritul ca un pacificator”, a spus Vaez.[vi]
Aceasta s-ar putea schimba dacă administrația Biden decide să „oprească” capacitatea Israelului de a escalada tensiunile în ultimele luni de mandat, a spus el. SUA au pus deja bazele pentru acest lucru, trimițând luna trecută o scrisoare Israelului în care avertizează cu privire la repercusiuni dacă Israelul nu îmbunătățește situația umanitară din Gaza.
Un factor important în relația Iranului cu următorul președinte american va fi modul în care Trump răspunde la rapoartele recente ale serviciilor de informații americane care sugerează că Teheranul a încercat să-l asasineze – acuzații pe care Iranul le-a respins ca fiind „nefondate și răuvoitoare”.
Dar trebuie făcută o distincție clară între Trump și administrația Trump, a spus Vaez. „Trump ar putea fi atras de tentația de a-i învinge pe iranieni la masa negocierilor, pentru că aceasta ar fi pentru el testul suprem al măiestriei sale în arta negocierii”, a spus el, adăugând că, în timpul primului său mandat, era atras de perspectiva de a încheia acorduri cu Iranul. „Iranul nu a câștigat niciodată un război, dar nu a pierdut niciodată o negociere!” a scris Trump într-un tweet în 2020.
Vaez a subliniat că o revigorare a abordării de „presiune maximă” a lui Trump ar putea fi însoțită de o politică de „sprijin maxim” pentru poporul iranian – o potențială politică de schimbare a regimului. Acest lucru, a argumentat el, ar face puțin probabil ca cele două țări să revină la masa negocierilor. „Nu cred că cineva din echipa de securitate națională a (lui Trump) ar împărtăși obiectivul de a ajunge la un acord reciproc avantajos cu regimul iranian”, a adăugat el.[vii]
Arabia Saudită și statele din Golf
Anticipând o posibilă revenire, statele arabe din Golf au continuat să mențină legături cu Trump după ce a părăsit funcția. Analiștii spun că acest lucru ar putea fi benefic pentru ele.
Relațiile dintre Arabia Saudită și SUA sub primul mandat al lui Trump au înflorit. El a luat o deicizie istorică, alegând Riadul pentru prima sa vizită externă ca președinte în 2017 și l-a sprijinit pe prințul moștenitor Mohammed bin Salman în timpul crizei din jurul asasinării jurnalistului Washington Post, Jamal Khashoggi, de către agenți saudiți în 2018, când moștenitorul saudit s-a confruntat cu izolare globală.
„Statele din Golf pun mare preț pe capacitatea de a lucra cu un lider care gândește la fel și de a menține relații prin contact interpersonal… Reflectă modul în care fac afaceri și cu alte țări”, a spus Hasan Alhasan, cercetător senior pentru politica Orientului Mijlociu la Institutul Internațional pentru Studii Strategice din Bahrain.[viii]
În timpul primului său mandat, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite erau implicate în războaie în Yemen, iar relațiile ambelor țări cu Iranul erau la cel mai scăzut nivel din ultimele decenii. Însă statele din Golf și-au modificat semnificativ politicile externe de atunci, optând pentru limitarea intervențiilor militare și extinderea dialogului cu foști inamici precum Iranul, diversificându-și totodată alianțele într-o lume din ce în ce mai multipolară, pe fondul scepticismului cu privire la rolul SUA în Orientul Mijlociu.
„Cu Iranul, există șansa ca Trump să revină la o poziție de presiune maximă și, având în vedere relațiile îmbunătățite cu Iranul, statele din Golf ar putea fi supuse unei presiuni mai mari din partea SUA pentru a respecta această presiune maximă”, a spus Alhasan.
O provocare pe care puterile medii emergente, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, ar putea să o întâmpine sub Trump va fi gestionarea relațiilor lor mai strânse cu China. În ultimii ani, statele producătoare de petrol au extins legăturile comerciale și tehnologice cu China, în ciuda competiției dintre Washington și Beijing.
Arabia Saudită și EAU au fost invitate să se alăture grupului BRICS al națiunilor în curs de dezvoltare, iar Arabia Saudită a obținut statutul de partener de dialog în cadrul Organizației de Cooperare de la Shanghai (SCO) – un bloc asiatic de securitate și economie condus de China.
Riadul și Abu Dhabi au folosit tehnologie chineză pentru infrastructura esențială, iar, în ciuda promisiunilor de a limita influența Beijingului asupra sectoarelor lor emergente de inteligență artificială, Arabia Saudită și EAU s-au bazat din ce în ce mai mult pe expertiza chineză.
„Rămâne de văzut dacă administrația Trump va exercita o presiune mai mare asupra statelor din Golf pentru a se decupla de China în anumite domenii, ca să nu mai vorbim de tarifele și războaiele comerciale care sunt probabil să fie exacerbate sub o administrație Trump, ceea ce ar putea avea un impact și asupra exporturilor (din Golf)”, a spus Alhasan.
Trump speră, de asemenea, să extindă integrarea Israelului în Orientul Mijlociu, dar s-ar putea confrunta cu o provocare, anume refuzul Arabiei Saudite de a normaliza relațiile cu statul evreu până când nu va vedea o cale către crearea unui stat palestinian, lucru pe care Israelul l-a refuzat. Qatar, una dintre primele națiuni care l-au felicitat pe Trump, a devenit indispensabil în eforturile SUA de a obține un armistițiu în Gaza datorită relațiilor sale cu Hamas. Totuși, aceste relații ar putea deveni o problemă sub Trump.
Sigur, aceste observații sunt doar presupuneri în acest moment, la doar 2 zile de la realegerea lui Trump, iar singura certitudine, aș spune eu, atât în privința viitoarelor decizii ale noului (și vechiului) președinte american, cât și în privința Orientului Mijlociu, este incertitudinea. We shall live and we shall see.
[i] https://edition.cnn.com/2024/11/06/middleeast/trump-middle-east-iran-israel-saudi-gulf-mime-intl/index.html.
[ii] Ibidem.
[iii] Ibidem.
[iv] Ibidem.
[v] Ibidem.
[vi] Ibidem.
[vii] Ibidem.
[viii] Ibidem.
