… ar fi declarat Julius Cezar după ce-a trecut Rubiconul, un râu suficient de micuț pentru ca legiunile romane să-l poată trece cu piciorul, în 10 ianuarie 49 BC. „Alea jacta est!” Oricând e cu folos să ne cunoaștem istoria, și cu atât mai mult în momentele în care omenirea pare a fi intrat în criza – omenirea întreagă, nu doar românii, americanii, europenii, rușii sau chinezii. Să nu ratăm pădurea din cauza copacilor. Decizia lui Cezar avea să schimbe soarta întregii Rome și, implicit, a întregii omeniri pe termen lung.
Să ne reamintim miza – după succesele militare din Galia, Cezar devenise îngrijorător de popular atât pentru Senatul republicii Romane, cât și pentru rivalul sau, Pompeius. A fost rechemat la Roma, ca simplu cetățean, fără armată, pentru „a da socoteală”. Daca s-ar fi supus, Cezar bănuia ce-l așteaptă. Așa c-a decis să refuze ordinul și să se întoarcă dimpreună cu legiunile lui fidele, deși trecând Rubiconul care separa provincia Galiei de Italia, știa că va comite un act de înaltă trădare. Habar nu avea nici el ce-l așteaptă, dar știa ca râulețul cu pricina, odată trecut, era un drum fără întoarcere. Zarurile fuseseră aruncate, dar cum aveau să se rostogolească nu știa nimeni. La bal sau la spital.
Precum atunci, așa si acum. Ca si-n România, așa si-n lume. Iată-ne parte din Marele Trend! S-avem însă grijă ce ne dorim, că s-ar putea să se împlinească. Paralela cu zarurile și trecerea Rubiconului îmi pare mult mai bună decât cea sugerata de Trump când i-a atras atenția lui Zelenski că „n-are nici o carte pe care sa se bazeze”. Așa e. Într-un joc de poker – pentru că sigur la asta se gândea președintele american – președintele Ucrainei n-are nici un as în mână pe care să se bazeze. Nici măcar un rege sau o damă. Dar, cum excelent i-a dat replica, într-o inspirație de moment, „eu nu joc cărți cu poporul ucrainian!” Degeaba ai toți așii din lume dacă nu joci poker ci zaruri. Romanii jucau cu trei. La cazinouri se joacă „craps” cu două. Sau ruleta, cu unul. Toate sunt jocuri de noroc, dar pokerul implică și un grad înalt de strategie, în funcție de ce cărți ai în mana și cum pariezi în fata adversarilor. La poker, poți chiar „blufa”, pariind o sumă enormă, de parc-ai avea patru ași când n-ai, de fapt decât o pereche amărâtă, sau dimpotrivă, pariind la început modest, cu toți așii-n mână, pentru a nu-ți speria adversarii, și-a putea plusa mai târziu. Strategie. La celelalte jocuri, cu zaruri, nimic nu este ascuns, totul la vedere, și nimeni și nimic (teoretic) nu poate anticipa rezultatul. Probabilitățile sunt prea mari.
Cu toata forța economica și militară în spate, dar și cu toate voturile republicane în buzunar, Trump are, din punctul de vedere al jucătorului de poker sau al negociatorului de business, toți așii în mână, atât în politica națională cât și în cea internațională. Și nu se sfiește să-i și arate, ba chiar să și blufeze la răstimpuri. Corect și logic, cu o condiție – să joci poker. Or, ceea ce-i scapă președintelui Americii – și nu doar lui – este că până și ucenicii lui vrăjitori, creatorii rețelelor sociale care-au luat, fiecare-n parte și toți împreună, 99% din omenire captivă și ușor de manipulat, au scăpat lucrurile de sub control. Ca să folosim poemul lui Goethe, „Der Zauberlehrling”, de unde-a început povestea ucenicului vrăjitor, au scăpat mătura de sub control, așa că degeaba o taie-acum în doua cu toporul (Musk, cu drujba), că fiecare bucată devine-o mătura care aduce și mai multă apă până riscam să ne înecam cu tot cu ucenicii vrăjitori. Nimeni, dar chiar nimeni, nu mai știe cum se va termina această rostogolire a zarurilor, dar un lucru rămâne sigur – zarurile au fost aruncate, Rubiconul a fost trecut, înapoi nu mai putem merge.
Așa si-n Romania, odată cu anularea turului doi al alegerilor prezidențiale din decembrie. Pe fondul Rubiconului cel mare, ba chiar din cauza lui, am trecut și noi Rubiconul nostru, mai mititel, așa cum ni se potrivește. Și nu, nu mă refer la faptul că listele pentru candidații la prezidențiale sunt de acum bătute in cuie, sau la faptul că ordinea de pe buletinul de vot a fost deja trasă la sorți, deși chiar și aceasta tragere la sorți recunoaște implicit norocul implicat și-n jocurile cu zaruri. Sau semnalele transmise. Pe primul loc e George Simion, pe ultimul, Nicușor Dan. Să vedem dacă semnalul sorților (de la soarta) este „cei din urma vor fi cei dintâi”. Important este ca și noi, ca români, am intrat pe un drum ireversibil. Cine-și mai imaginează că politica noastră va fi ca și pân-acum, „alte măști, aceeași piesa”, se înșală amarnic – și da, mă refer acum în primul rând la actuala coaliție de guvernare. Că soluția de avarie pentru moment a fost (și este!) un lucru bun, în special cu Bolojan în rolul de președinte interimar, care-a demonstrat în doar câteva săptămâni ca-ntr-adevăr „omul sfințește locul”. Dar până și acest interimat semnalează inevitabilitatea schimbării.
Nimic nu va mai fi cum a fost. Dar cum? Ei bine, asta doar sorții pot decide. Un lucru însă îmi pare sigur in toată această nesiguranță – dacă învingători vor fi schimbarea cu alde Șosoacă, Georgescu sau Simion, vor sfârși având parte de același sistem vechi. Daca nu mă credeți, uitați-vă la cum se poziționează Șoșoacă, după ce candidatura i-a fost respinsă a doua oară. În străfundurile circului pe care-l orchestrează, știe că-i convine poziția de „victimă a sistemului”. Decât o perdantă, mai bine o martiră – aduce mai multe voturi. Uitați-vă la cum tac-n păpușoi „patriotul” Georgescu, sacrificând-și „zestrea electorală” pentru a-și scăpa pielea, la propriu. Și mai uitați-vă la acuzația principala adusa lui Simion de către mâna lui dreaptă și „eminența cenușie”, Claudiu Târziu – ne-am transformat într-un partid ca toate celelalte! Așa că repet: toată lumea vrea o schimbare dramatică, dar cei care votează cu nominalizații de mai sus, n-o vor primi. Tot „alte măști, aceeași piesă”.
Mai rămâne varianta Crin Antonescu și bine-împământenită la propriu, alianța PSD-PNL. Schimbare dramatică? Mă faceți să râd! Așa că, îngăduiți-mi, rogu-vă, să subliniez încă o dată: o singură opțiune viabilă (că neviabile practic mai este una) – Nicușor Dan.
Știți cum se spune la ruletă după ce zarul începe să se învârtească: „Les jeux sont faits, rien ne va plus!” „Jocurile sunt făcute. Altceva nu mai contează.”
