Franța, iarăși fără guvern

La cald și pe scurt despre noua criză politică franceză.
Greșeala dizolvării Adunării Naționale în iunie 2024 a fost uriașă și costisitoare. Efectele ei se vor resimți multă vreme. 
Macron trebuie să gândească acum responsabil viitorul politic al Franței și al Europei de după sfârșitul mandatului său, care deja nu mai este foarte îndepărtat (puțin mai mult de un an și jumătate).
Cu alte cuvinte, alegerile prezidențiale din aprilie-mai 2027 sunt esențiale pentru Franța și pentru UE. Aceea este marea miză politică. 
…Din acest motiv, Macron nu va putea numi un premier de stânga (nicidecum stânga radicală LFI), pentru că ar deschide astfel calea partidului dreptei radicale anti-europene RN (fie Le Pen, dacă va câștiga apelul în februarie 2026, fie Bardella) spre Elysee, în primăvara lui 2027.
Invers nu ar fi un mare pericol pentru 2027 (adică este exclus ca neo-marxistul Melenchon să câștige prezidențialele), dar evident că Macron nu poate înclina acum spre o guvernare cu RN în cabinet, pentru că societatea franceză ar evoca imediat alegerile parlamentare trecute, unde blocul stângii a fost pe primul loc, fără a avea majoritatea. 
…Cu un guvern socialist care mărește cheltuielile publice, asistența socială și deficitul bugetar oricum mare (5,4%), Franța va avea însă toate „șansele” unui președinte de extremă dreapta în 2027, susținut de „Franța profundă”, care are venituri mici și mijlocii dar realizate din muncă, nu din beneficii sociale. Stânga este falimentară economic. 
Deși tot mai mic și mai înghesuit, tot centrul politic francez este soluția, cu condiția ca moderații de centru-stânga (socialiștii și ecologistii) și de centru-dreapta (republicanii, LR) să sprijine un premier centrist, într-un compromis rezonabil.
Este un aparent paradox dar RN și LFI, cele mai mari partide ale Franței în actualul Parlament (după numărul de mandate), trebuie lăsate în afara guvernului.
Polarizarea și radicalizarea sunt cumplite și extrem de dăunătoare dacă nu mai lasă loc soluțiilor de centru dar în același timp nu pot oferi ele însele soluții politice credibile, realiste și stabile. 
Așa cum arată acum sistemul de partide al Franței, o criză de neguvernabilitate a Franței (criza majorității pozitive în democrațiile parlamentare, despre care am scris și am atras atenția în trecut), nu este exclusă. Sau poate că suntem deja în miezul ei, din vreme ce președintele Macron trebuie să numească acum al 5-lea prim ministru în ultimele 20 de luni.

Folosim cookie-uri pentru a furniza o experiență mai bună de navigare. Prin continuarea navigării pe website-ul nostru, confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Confidentialitate
De acord