Din 8 iulie, a doua zi după turul al doilea al alegerilor parlamentare, mă străduiesc să explic în spațiul public românesc că Stânga nu a câștigat alegerile franceze. Nici ca număr de voturi populare, nici ca număr de mandate în Adunarea Națională, blocul stângist NFP nu are suficiente argumente pentru a pretinde postul de premier.
DOAR UNUL DIN PATRU FRANCEZI A VOTAT STÂNGA ȘI EXTREMA STÂNGĂ (cca 26%), restul votând Centrul, dreapta și extrema dreaptă. Am indicat încă din 8 iulie că soluția pentru a ține extremele de dreapta (RN) și de stânga (LFI, Comuniștii) în opoziție este o coaliție preliminară a Centrului macronist cu Dreapta conservatoare moderată (Republicanii), care să devină astfel principala forță din parlament (161 plus 48 de mandate), urmată de cooptarea a doar două din cele patru partide din NFP (mai exact Socialiștii și Verzii) într-o coaliție mai mare de centru, cu premier de CENTRU sau cu PREMIER TEHNOCRAT. Aceasta este soluția de care vorbesc de 11 zile.
Aseară a fost făcut primul pas. Deputații de centru și de dreapta au realizat o coaliție preliminară în Adunarea Națională și au reușit realegerea lui Yael Braun-Pivet (centristă) ca președintă a Adunării Naționale. Ea era în funcție și înaintea dizolvării Adunării Naționale, fiind aleasă prima dată după alegerile din 2022. După patru tururi de scrutin, Braun-Pivet a fost realeasă cu 220 de voturi, învingându-l pe candidatul stângii (Chassaigne, de la Partidul Comunist) care a obținut 207 voturi.
Desigur, încă nu există o majoritate absolută (289 de mandate) și mai sunt negocieri complicate de purtat. Dar, din acest moment, MACRON A REINTRAT ÎN JOC iar Centrul a devenit principala forță politică a celui mai mare bloc parlamentar (centru-dreapta) din Adunarea Națională, poziție din care poate pretinde la negocieri să obțină funcția de Prim Ministru sau cel puțin un premier tehnocrat.
A devenit clar că Jean-Luc Melenchon nu va fi numit premier iar partidul său neomarxist (LFI) și Partidul Comunist nu vor guverna Franța.
