Republica Islamică Iran este, așa cum știe toată lumea, o dictatură, o teocrație obtuză, înapoiată și crudă, un regim al ayatollahilor care se menține la putere prin violență, teroare și abuzuri. Este o componentă a axei dictaturilor revizioniste antioccidentale Rusia-China-Iran-Coreea de Nord.
Ca și celelalte trei dictaturi orientale ale acestei axe malefice, și Teheranul intenționează să devină putere nucleară, pentru a șantaja lumea liberă, vecinii, iubitorii de democrație și libertate. În decurs de maxim un an, (informațiile din spațiul public spun că) Teheranul ar putea/ar fi putut ajunge la nivelul de îmbogățire a uraniului de la care producerea armei nucleare devine posibilă.
…Iranul are, din 1979, un regim care nu doar a suprimat drepturile și libertățile individuale ale cetățenilor iranieni, comițând crime împotriva iranienilor care și-au dorit să trăiască în libertate și în adevăr, dar care are ca doctrină oficială distrugerea statului Israel, prin organizarea așa-numitei „axe a rezistenței”.
…Teheranul a sprijinit organizațiile teroriste Hamas, Hezbollah și rebelii Houthi, care funcționează ca proxy (intermediari) pentru regimul ayatollahilor, din estul Mediteranei până în Marea Roșie.
Prin intermediul acestor organizații teroriste, Iranul a atacat în mod repetat, în ultimii ani, Israelul și interesele lumii occidentale.
…Statul democratic Israel și cetățenii săi au fost atacați sălbatic pe 7 octombrie 2023 de teroriștii Hamas susținuți financiar și militar de Iran.
Israelul are dreptul să se apere până la ultima consecință a acestui drept, distrugând nu doar intermediarii Teheranului, dar și capacitățile nucleare, militare, energetice, de infrastructură etc. ale statului care îi amenință existența.
Iranul nu poate fi lăsat să producă arma nucleară. Nu este un război preventiv, ci de autoapărare, pentru că Israelul a fost atacat de Iran, prin tentaculele sale din regiune.
Dacă iranienii vor găsi soluția pentru a trăi în libertate, schimbându-si regimul autocratic cu unul democratic, cu atât mai bine pentru ei, pentru țările din Orientul Mijlociu și pentru întreaga lume. Dar problema schimbării regimului le aparține iranienilor.
…Putin va trebui să înțeleagă, chiar dacă nu îi convine, că a venit momentul ca aliatul său fundamentalist de la Teheran, care îi furnizează arme în războiul de agresiune împotriva Ucrainei, să fie dezactivat militar, să „i se taie macaroana” cu antisionismul și antioccidentalismul, să fie slăbit, până va înceta să mai fie o dictatură și o amenințare în regiune!
Orice eventual acord diplomatic cu Iranul va trebui să prevadă garanțiile necesare pentru ca Teheranul să nu poată produce arma nucleară.
Pentru regimul ayatollahilor, începutul sfârșitului a venit, chiar dacă va mai dura ani până la prăbușirea lui inevitabilă. Așa cum și guvernarea lui Netanyahu se va sfârși, prin mecanismele vieții politice democratice.
*
Încă o mențiune:…de vorbit, vorbesc mulți, și Putin, și Xi Jinping, și statele islamice din regiune, dar la război în sprijinul Iranului care atacă Israelul NU va sări efectiv niciun stat, islamic sau neislamic!
În sprijinul Israelului, în schimb, dacă va exista un atac major al Iranului, vom vedea toată lumea occidentală solidarizandu-se și acordând sprijin militar sau politic.
…Așa că Teheranul va accepta curând să negocieze un acord internațional privind facilitățile sale nucleare. Dar până la acest acord, forțele israeliene mai au ceva ținte militare și strategice de tocat în Iran, dacă tot s-a ajuns aici.
