Istoria României este presărată cu momente de cotitură, decizii grele și alianțe schimbătoare, uneori dictate de nevoie, alteori de iluzii. Am luptat alături de unii, pentru ca mai apoi să ne trezim cu arma întoarsă împotriva foștilor aliați. Am sperat la protecție, dar am fost deseori lăsați singuri în fața istoriei neiertătoare. Din aceste lecții dureroase, un lucru rămâne clar: zigzagul geopolitic ne-a costat scump, iar o astfel de abordare ar fi astăzi un act sinucigaș.
Privind retrospectiv, Primul Război Mondial ne-a adus unirea, dar nu fără sacrificii grele. Al Doilea Război Mondial ne-a prins la mijloc între marile puteri, iar după ce am mers încotro ne-au dus alianțele de moment, am plătit un preț greu. După ce am fost forțați să ne alăturăm Germaniei naziste, am schimbat macazul în 1944, sperând că vom salva ce mai era de salvat. Am sfârșit în sfera de influență sovietică, fără drept de apel, prizonieri ai unui destin pe care alții l-au decis pentru noi.
Astăzi, lumea este din nou într-un punct de tensiune maximă. Ordinea globală se clatină, marile puteri își recalibrează pozițiile, iar statele mici trebuie să navigheze apele tulburi cu prudență. Unii ar putea fi tentați să creadă în soluții de moment, să viseze la schimbări de tabere în speranța unor beneficii efemere. Dar istoria ne-a învățat că trădarea nu aduce niciodată prosperitate, ci doar instabilitate și izolare.
România este astăzi parte a unei alianțe care, cu toate imperfecțiunile sale, ne-a oferit cel mai lung interval de pace și dezvoltare din istoria modernă. NATO ne garantează securitatea, iar Uniunea Europeană ne-a deschis porțile progresului economic. Nu sunt structuri perfecte, dar alternativele sunt mult mai periculoase. O schimbare de direcție ar fi echivalentă cu un salt în gol, fără plasă de siguranță.
România trebuie să rămână fermă pe direcția pro-occidentală. Poate că vremurile vor aduce turbulențe, poate că relațiile internaționale vor trece prin momente dificile, dar orice deviere de la cursul actual ar fi nu doar riscantă, ci de-a dreptul periculoasă. Marile puteri vor încerca să-și impună interesele, iar cei slabi vor deveni monedă de schimb. Dar de data aceasta, România, prin conducătorii săi, trebuie să-și câștige un loc la masa deciziilor. Trebuie să încetăm să fim spectatori ai propriei istorii și să acționăm cu maturitate și determinare.
A schimba tabăra nu mai este o opțiune. A învăța din trecut și a rămâne loiali unui viitor sigur este singura cale. România nu-și mai permite greșeli. Nu acum, când viitorul nostru depinde de alegerile pe care le facem astăzi.