Votul din 4 mai, dat lui George Simion, ca urmaş politic al lui Călin Georgescu, echivalează cu un vot de demolare a statului român, a democraţiei, dat de „suveraniști”. De ce am ajuns, însă aici, pe marginea prăpastiei?
Primul tur de scrutin prezidenţial a fost câştigat de liderul AUR, „suveranistul” George Simion. Un fost șef de galerie de fotbal, extremist, admirator de legionari, care s-a dovedit una dintre cutiile de rezonanță ale propagandei ruse din România, în ultimii ani. Și care, de curând, s-a declarat urmaș politic al fostului candidat pro-rus la Președinția României, Călin Georgescu – din cauza căruia, în noiembrie anul trecut, au fost anulate alegerile prezidențiale, profund viciate de interferenţa Rusiei, și care acum este cercetat penal pentru șase capete de acuzare, printre care, cel mai grav, instigare la lovitură de stat, prin violență, conturată ca plan B după anularea scrutinului prezidențial. Ce regie grotescă și ticăloasă au făcut în ziua votului cei din AUR cu acest Călin Georgescu, adus la urne pentru redirecționare de voturi, cu un prezidenţiabil George Simion stând umil în spatele lui!… Acest rezultat al primului tur, cu George Simion pe primul loc, a fost totuşi previzibil. Ce nu a fost previzibil şi ce este absolut deplorabil e procentul cu care a fost votat: peste 40%. Dacă acesta e profilul de președinte care îi reprezintă pe cei mai mulți dintre românii care au votat, te întrebi cu spaimă: atât de jos am ajuns ca societate?
De ce am ajuns, însă aici? Din mai multe motive:
Educaţia. Cred că un rol major îl joacă nivelul precar de educaţie al unui segment important de populaţie, la care manipularea prinde foarte bine. Este un public care a căzut victimă valului de ură şi dezinformare generat şi alimentat de propaganda politico-mediatică anti-occidentală / pro-rusă, creat mai cu seamă pe reţelele de socializare, dar şi de două dintre televiziunile de casă ale „suveraniştilor”, veritabile canale de propagandă ale lor. De ani de zile, acest segment de electorat este hrănit cu naraţiuni mincinoase, manipulatoare, majoritatea preluate din propaganda pro-rusă, este instigat împotriva „sistemului”, inventat ca duşman şi prezentat ca răul absolut – un cuvânt care include şi partidele clasice, democratice, şi instituţiile statului, şi presa neafiliată curentului „suveranist”, anti-occidental. De ani de zile, acestui segment de electorat îi sunt exacerbate frustrarea şi dorinţa de răzbunare pentru propriile neîmpliniri, deziluzii. De aici derivă un alt motiv, o stare de fapt care a fost miza acestei propagande dirijate: votul de protest faţă de actuala clasa politică de la putere. Majoritatea celor care au optat pentru George Simion nu au făcut-o pentru proiectul lui de ţară – despre nu vorbeşte nimeni, nici măcar el, care a fugit de la toate dezbaterile publice care au precedat alegerile.
Curentul anti-sistem este un alt motiv. Alimentat de ani de zile de propaganda rusă, acesta se manifestă în întregul Occident, cu şanse mai mari sau mai mici de reuşită, în funcţie de numărul de anticorpi democratici pe care îi are societatea. România nu îl putea evita, cu atât mai mult cu cât este în coasta şi în vizorul Rusiei.
Existenţa unui bazin electoral ultranaţionalist, care se autointitulează acum „suveranist” şi care şi-a găsit vehiculul electoral, este, de asemenea, un motiv. Câţiva ani, între moartea ultranaţionalistului Corneliu Vadim Tudor şi apariţia intempestivă pe scena politică a AUR, în decembrie 2020, acest bazin nu a mai fost reprezentat electoral. Firul de legătură este filonul naţionalist-comunist – perpetuat după 1990 de Vatra Românească, transformată în Partidul Unităţii Naţionale Române, de Partidul România Mare, iar de dată recentă, de AUR. E un curent care alimentează xenofobia, şovinismul, izolaţionismul.
Dezinteresul faţă de vot este un alt motiv pentru care am ajuns la acest rezultat. Aproape jumătate din populaţia cu drept de vot a României a stat acasă la primul tur al prezidenţialelor din 4 mai.
Lipsa unui candidat unic susţinut de partidele democratice, pro-europene, pro-atlantiste. Acesta a fost un deziderat al oricărui om care a privit cu stupefacţie, cu spaimă rezultatele primului tur al alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2024 şi care a conştientizat puterea şi efectele unui tsunami dinspre est care a fost pe punctul să măture România. Dacă cei care iau decizii ar fi fost, cu toţii, maturi politic, capabili de mici compromisuri (extrem de mici în raport cu miza acestor alegeri care este direcţia strategică a României pentru mulţi ani), ar fi văzut tabloul complet. Unul sumbru. Orgoliile politice au fost, însă, prea mari, aşa că nu s-a ajuns, măcar pe ultima sută de metri, la o reconciliere şi o aliniere în spatele unui singur candidat. De fapt, nici nu au încercat să ajungă aici. Rezultatul este cel pe care îl cunoaştem deja. Se va reuşi direcţionarea, în turul doi, a voturilor spre candidatul rămas în competiţie, Nicuşor Dan? Este un scenariu care generează emoţii, pentru că în aceste ultime luni, de campanie, loviturile între partidele / candidaţii din zona democratică, pro-europeană şi pro-atlantistă au fost prea contondente, radicalizând electoratele.
Votul din 4 mai, dat lui George Simion, ca urmaş politic al lui Călin Georgescu, echivalează cu un vot de demolare a statului român, a democraţiei, dat de „suveraniști”. Nu îi interesează, probabil. Cum nu-i interesează nici faptul că în dictatură poți ajunge peste noapte, după un scrutin democratic, dar ieșirea poate dura ani, zeci de ani. Echipa georgistă pare că a dat deja semnalul: „Despăducherea!” – acesta este semnalul, dat pe Facebook, de consilierul lui Călin Georgescu. Probabil, toți cei care ne raportăm la valorile democrației occidentale suntem, în viziunea lor, niște „păduchi”. De care societatea va trebui curățată. Au mai fost folosiţi termeni din aceștia, care instigă la ură și anihilare a unor categorii de oameni, prin anii ’30…
Deşi cifrele primului tur al prezidenţialelor sunt descurajante, ne rămâne speranţa că ne mai putem salva. Că în turul doi al prezidențialelor vor ieşi la vot şi cei care nu au făcut-o în primul tur, că cei care ne dorim o Românie euroatlantică vom fi mai mulți decât cei care ne vor afară din UE, din NATO, prizonieri într-o ţară reintrată în sfera de influenţă a Rusiei.
