Într-o democrație nu se dau legi împotriva adversarilor politici, nici legi retroactive. Se dau legi pentru țară. Asta, în mod teoretic. Iată că practic, în România, stat democratic, lucrurile pot sta altfel. Cu cinci voturi „pentru”, din opt – patru fiind, probabil, ale judecătorilor constituționali numiți de PSD – CCR a dat, ieri, undă verde pentru ca modificări aduse legii ANI să fie aplicate retroactiv.
Prin decizia de a declara constituțională prevederea din legea ANI care stabilește că aleșii aflați în funcție, în cazul cărora a fost constatată definitiv incompatibilitatea sau existența unui conflict de interese înainte de intrarea în vigoare a noii legi, să își piardă mandatul în termen de 30 de zile, CCR încalcă Constituția. Și face jocuri politice în favoarea PSD care a introdus în lege această prevedere special pentru a-l scoate din jocul politic pe primarul USR al Timișoarei, Dominic Fritz.
Nu știm ce chichițe tehnice va invoca CCR pentru a declara constituțional amendamentul introdus în Legea integrității, la cererea PSD și cu votul AUR, prin care aleșii găsiți incompatibili sau în conflict de interese să își piardă funcțiile în 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, dar în România aplicarea retroactivă a unei legi este interzisă de Constituție, al cărei „garant suprem” este chiar CCR. Acest aspect este prevăzut de articolul 15. Iar de la acest articol de lege fundamental sunt doar două excepții: legea penală mai favorabilă sau legea contravențională mai favorabilă. Or, în acest caz nu se aplică niciuna dintre cele două excepții.
Augustin Zegrean, fost președinte al CCR, atrage atenția că decizia CCR este total neconstituțională: „În Constituție scrie că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau administrative mai favorabile. Dacă apare o lege penală în care pedeapsa este numai de 100 de ani și nu de 75 de ani, îți dă pedeapsa aceea de 75 de ani, dar în civil nu poți să faci asta.” Fostul judecător Cristi Dănileț spune același lucru: „CCR nu are voie să spună că o lege poate întrerupe un mandat în curs al unui primar, cât timp acea lege introduce o condiție în plus care nu exista la data validării primarului. Asta se poate aplica doar odată cu alegerile locale următoare. Așa spune Constituția, și în litera, și în spiritul ei: ce e în derulare sub o lege nu poate fi atins de o nouă lege.”
Argumente care, iată, nu contează nici pentru PSD și AUR, care au introdus / votat amendamentul, nici pentru judecătorii CCR care l-au validat drept constituțional.
Se poate spune că cei care au avut ca țintă scoaterea din cursa electorală și din jocul politic a lui Dominic Fritz și-au atins scopul: nu doar că acesta nu va putea candida până în 2030 la nicio funcție, dar dacă legea cu această modificare retroactivă va intra în vigoare, în va pierde mandatul de primar al Timișoarei. În iunie, Înalta Curte de Casație și Justiție i-a respins lui Dominic Fritz cererea de anulare a raportului ANI, care îl acuza de conflict de interese. Cu câteva zile înainte, acesta fusese pus pe „lista neagră” a CSM ca ”dușman al Justiției”, deși a fost unul care a ieșit, ca mulți, foarte mulți alții dintre noi, în stradă, în urmă cu câțiva ani, să apere justiția, când gașca emitentă a OUG 13, care l-a avut artizan și pe Sorin Grindeanu, îi amenința independența.
Votarea unei legi pentru sau împotriva unui om este nu doar revoltătoare, dar sfidează regulile statului de drept. Când există interes și majoritate parlamentară, s-a dovedit însă deja, PSD face ori modifică legi chiar pentru un singur om. A făcut-o, de exemplu, pentru fostul premier Adrian Năstase care se visa la Cotroceni, când a modificat prevederile Constituției, stabilind ca mandatul prezidențial să crească de la patru la cinci ani (doar că, după alegerile din 2004 beneficiarul a fost altul, Năstase pierzând alegerile în favoarea lui Traian Băsescu). A făcut-o și pentru a-l salva de pușcărie pe fostul lider de partid Liviu Dragnea, încercând să modifice legile justiției prin OUG 13 „noaptea ca hoții”, de care actualul lider PSD, Sorin Grindeanu, nu e străin, fiind premier atunci. Protestele masive de stradă din 2017 și 2018 au oprit, însă, acest plan. A făcut-o, iată, din nou, acum, pentru a-l scoate din joc pe Dominic Fritz și a-i întrerupe mandatul.
Acum, însă, în ecuație sunt doi factori agravanți ai situației: coaliția este pe față între PSD și vârful Justiției, iar opinia publică pare că este blazată ori prea obosită (s-a văzut la protestele față de bătaia de joc la adresa dosarului 10 august, care se va prescrie în toamnă, și pentru care în stradă ieșiseră doar câțiva zeci de oameni) ca să mai reacționeze și să pună presiune pe autorități, așa cum a făcut în 2017, cu OUG 13.
Situația e gravă și îngrijorătoare: când însăși CCR, „garant al supremației Constituției”, încalcă Constituția și, în plus, creează un precedent foarte periculos pune sub semnul întrebării și funcționarea statului de drept, și democrația.
