Ceea ce s-a întâmplat în Parlament la votul de învestire a Guvernului Veștea era previzibil. Din toate perspectivele. Urmează o nouă nominalizare, a doua. Ratarea învestirii celui de al doilea Guvern propus de președinte va deschide, cel mai probabil, calea spre anticipate – moment în care vom intra într-o nouă „Epocă de AUR”. Chiar ni le dorim?
Ceea ce a făcut AUR în Parlament, în seara votului de învestire a Guvernului Veștea, adică refuzul de a-i da votul – cu tot spectacolul aferent –, era previzibil. Pentru că scopul acestui partid este să forțeze alegerile anticipate. Singurul guvern pe care l-ar vota este cel în care va da premierul și își va impune și programul de guvernare – au spus-o mai multe voci din partid –, eventual cu PSD pe post de umplutură. Că în această postură a ajuns ceea ce odată a fost partidul-stat. Previzibil era, de asemenea, nu doar că AUR va rupe din electoratul PSD, ci că va umili acest partid.
Previzibil era și că Guvernul Veștea nu va trece și că se va ajunge într-un astfel de impas. Pe de o parte, pentru că s-a bazat doar pe voturile PSD și ale câtorva susținători ai liberalilor din Guvernul Veștea catalogați, pe bună dreptate, drept trădători ai partidului. Pe de altă parte, pentru că PSD nu mai este în postura de a coaliza în jurul său majorități parlamentare, fiind pe locul doi ca număr de voturi, după AUR.
Previzibil era că se va ajunge în acest impas, pentru că, după consultările dintre președintele Nicușor Dan și partide, nimeni nu a vrut să guverneze cu nimeni. Era, astfel, necesară o nominalizare din afara partidelor parlamentare. O primă propunere: Eugen Tomac. Nevotată în final – deși părea agreată inițial – de niciun partid. Din motive ce vorbesc dc la sine și despre orgolii prea mari, și despre inflexibilitate, și despre tentația de a pune interese de partid înaintea intereselor țării.
Să nu se fi văzut, însă, această situație – repet, previzibilă –, la Cotroceni? Pe ce aritmetică s-au bazat cei care, se presupune, l-au consiliat pe președintele Nicușor Dan să facă nominalizarea lui Adrian Veștea trecând peste liderul PNL Ilie Bolojan? O mișcare nu neconstituțională, cum au afirmat câteva voci în spațiul public, dar incorectă, imorală. Care a alterat mai tare relația dintre cei doi politicieni, marcată, oricum, de animozități, în ultima perioadă. Nicușor Dan pierde ca imagine, ca încredere publică – deși nu stă singur la originea situației în care am ajuns –, apărând ca un politician slab, care nu controlează jocul politic, căruia partidele nu îi recunosc autoritatea.
În opinia mea, o rezolvare de moment ar fi fost votul dat Guvernului Tomac. Putea fi un guvern de criză care să facă un fel de surf prin furtuna din Parlament (unde, cel puțin până în 2028, nu mai există o majoritate pro-occidentală), iar asta pentru a liniști turbulențele în zona economico-financiară și pentru a menține linia euro-atlantică a țării și de la Palatul Victoria.
Urmează o nouă nominalizare, a doua. Ratarea învestirii celui de al doilea Guvern propus de președinte va deschide, cel mai probabil, calea spre anticipate. Există două scenarii care se conturează, pentru că, împreună, PNL, USR, UDMR și PSD nu mai vor să intre la guvernare. Un prim scenariu ar fi un guvern minoritar PSD, pe care PNL, USR și UDMR au anunțat că îl vor susține dându-i votul pentru învestire, doar că PSD pare să nu fie încă decis (știind – la fel ca AUR – că nu va putea scoate țara la liman fără reforme, cele impuse de Guvernul Bolojan și pe care, în mod populist, demagogic le înfiera cu mânie proletară) și, în plus, din zona liberală se spune: „Fără Grindeanu!”. Al doilea scenariu ar fi un guvern PNL, USR, UDMR, cu un alt premier decât Ilie Bolojan, dar PSD a anunțat că nu va susține la vot un astfel de cabinet, deci nu ar avea nicio șansă să treacă de votul Parlamentului. Așadar, iarăși drumuri închise. Va găsi Nicușor Dan cheia potrivită, îi va putea aduce pe toți la un numitor comun numit interes național?
Ca spectatori la ceea ce se întâmplă pe scena mare a politicii românești nu putem decât spera că mai există resurse de responsabilitate, că între actorii politici de dreapta pro-UE, pro-NATO (de la Președinție, din Guvern și din Parlament) nu se vor rupe iremediabil toate punțile de dialog și de acțiune, că ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlament va fi asumată ca situație-limită la care s-a ajuns în urma unui cumul de erori din ultima perioadă. Cu mențiunea, subliniată apăsat, că prima greșeală, cea mai mare și de neiertat, este ceea ce a făcut PSD, când a dat jos Guvernul Bolojan la braț cu extremiștii de la AUR. Care, iată – tot previzibil – s-a folosit de PSD pentru a-și bifa un punct pe agenda, cel cu titlul „Jos Bolojan!”, iar acum îl umilește.
Chiar ne dorim anticipate? Citeam de curând care ar fi planul „suveraniștilor” georgiști: alegeri anticipate, revocarea urgentă a președintelui Senatului (ocupată acum de liberalul Mircea Abrudean), numirea acolo a unuia de la AUR, suspendarea președintelui Nicușor Dan și ”turul doi înapoi”, pentru aducerea la putere a lui Călin Georgescu. Ce nu știu/spun cei care au croit acest plan este că un președinte interimar, care ar fi președintele Senatului: 1. Nu poate relua turul doi al alegerilor anulate prin decizie CCR, candidatura lui Călin Georgescu fiind respinsă definitiv și irevocabil. 2. Nu organizează alegeri și nu stabilește regulile alegerilor. Planul care le poate ieși, însă, este următorul: declanșarea de alegeri anticipate, cu o coaliție în jurul AUR, cu majoritate foarte mare, suspendarea președintelui Nicușor Dan, revocarea lui, noi alegeri prezidențiale. Moment în care vom intra într-o nouă „Epocă de AUR” în care orice va fi posibil (pentru ei).
Să ne imaginăm cum vom trăi aici dacă țara va ajunge măturată de valul populist, dacă extremiștii, „megafoane” ale Rusiei ar acapara toate puterile statului.
