În toată această uriașă tulburare a lumii, sunt în mod evident lucruri care nu depind de noi (România) dar sunt și lucruri, nu puține și deloc nesemnificative, care depind de noi.
Nu stă în puterea noastră să influențăm discuțiile și apropierea dintre Trump și Putin sau tranzacționările SUA-Rusia pe seama Ucrainei și Europei de Est, oricât ni s-ar părea de șocante și de dezamăgitoare.
Nu depinde de noi să oprim ideologia MAGA să pună în aplicare un program de schimbare a Americii și a lumii, conform propriei agende electorale.
Nu putem avea noi un rol în remodelarea „great power politics”, în resurecția bruscă și brutală a realismului cinic, în estomparea valorilor și principiilor liberale și ale dreptului internațional din sistemul relațiilor internaționale, în negocierea directă sau reașezarea intereselor puterilor care dețin forță militară semnificativă.
Dar putem face multe lucruri importante!
Putem și trebuie să nu intrăm în panică, să nu ne prăbușim în lașitate și fals oportunism, să nu schimbăm direcția în care credem înainte de a fi învinși sau obligați să o facem.
Putem (încă) să nu fim penibili și să nu ne predăm înainte ca lupta cu dușmanii interni, din propria noastră țară, ai libertății, democrației, rațiunii și demnității umane să aibă loc. Pe ei îi putem învinge sau convinge că direcția urii este greșită. Suntem, încă, mai mulți și mai puternici.
Depinde de noi să rezolvăm impasul politic intern și să ieșim demni din alegerile prezidențiale din 4 și 18 mai, cu un președinte onest, de bun simț, credibil pe plan intern și extern, orientat spre valorile României Europene.
Depinde de instituțiile statului român să reinstaureze „domnia legii” și încrederea societății că violența nu are nicio șansă de izbândă – cu alte cuvinte, încrederea în principiul rațional „forța dreptului, nu dreptul forței”.
Stă încă în puterea noastră, a politicii și diplomației românești, să explicăm tenace dar INTELIGENT, argumentat, convingător, la Washington și la Bruxelles, Paris, Berlin sau Londra că România este aliatul stabil, demn de încredere, relevant geopolitic, de care spațiul democratic euro-atlantic are nevoie în sudul Europei Centrale și la Marea Neagră, că România vine cu valoare adăugată în lumea occidentală.
Putem încă explica de ce tradiționala orientare triplă a României (UE, NATO, SUA) este benefică tuturor partenerilor și aliaților noștri occidentali și de ce nu vom putea alege niciodată între acestea, în defavoarea unuia dintre acești piloni ai strategiei de politică externă și de securitate.
Ține de noi să nu ne pierdem cumpătul, să păstrăm direcția cu calm și încredere, să arătăm ca o țară matură, dezvoltată, cu oameni educați și instituții responsabile, cărora nu le este frică să aplice legea în fața amenințărilor și spectrului violenței.
Furtuna va trece. Europenii și americanii vor rămâne împreună. Mai devreme sau mai târziu, UE și SUA vor lucra din nou împreună, după un timp al reașezărilor globale. Depinde de noi cum ne comportăm în aceste vremuri de turbulențe majore, căci așa vom fi judecați după trecerea furtunii.
