Întrebarea esențială a următorilor ani este dacă PSD e pregătit pentru locul al treilea sau al patrulea pe scena politică românească, adică pentru statutul de partid mediu/minor, al cărui prag psihologic este de 15%, respectiv de 10%.
Un prim semnal de alarmă: candidații susținuți de PSD la alegerile prezidențiale din noiembrie 2024 și mai 2025 nu au intrat nici măcar în turul al doilea, pentru prima dată după 1990.
PSD ar putea pierde curând statutul de partid-pol (major), adică unul din primele două locuri. O catastrofă pentru ei, nefiind probabil pregătiți pentru așa ceva și urmând să piardă câteva sute de primari clientelari până la sfârșitul deceniului (2028-2030).
Dacă PSD nu este pregătit să accepte această mutație politică profundă și ireversibilă din societate, ce va face? Există mai multe variante, de la ieșirea de la guvernare la radicalizare și de la schimbare profundă (greu de crezut) până la scindare.
Marile dileme ale PSD sunt abia la început. Nimic din ce vor decide în raport cu participarea la guvernare nu le va fi benefic – nici dacă rămân, nici dacă ies.
*
AUR tinde să preia locul PSD. Vechiul electorat asistențial, frustrat, rural în esență (chiar dacă emigrat în Occident sau aparent urbanizat), superficial-religios și social-conservator de stânga din România slab dezvoltată glisează, sub impactul emigrației în Vest a copiilor votanților PSD de acum 20-25 de ani, a dezinformarii rusești de pe TikTok și influenței mișcărilor suveraniste, spre modelul naționalist anti-occidental al AUR.
PSD nu este și nu mai poate deveni nici partid social-democrat progresist de tip european, nici nu poate copia modelul extremist-isteric și violent al AUR. Pentru ei, partida pare pierdută iar locurile pe scena politică sunt ocupate (va apărea curând un partid de stânga de inspirație europeană pe care îl vota mulți tineri).
Ce o să facă oare PSD „old-style’, cu figurile lui de tip „relicve” clientelare, non-doctrinare, oportuniste, pendulând incoerent între corupție, luxul tip Nordis, populism social asistențial, religiozitate și naționalism soft, ceva ce nu mai este nici moștenirea lui Iliescu, nici a lui Năstase, nici a lui Geoană sau Ponta, nici a lui Dragnea, sau poate este o „shaorma” neconvingătoare „cu de toate”?
Variantele PSD sunt următoarele:
1. Vor ieși de la guvernare. Le vor pleca primarii, cei care le aduceau voturi. Fără clientelă, PSD dispare.
2. Vor rămâne la guvernare. Le vor pleca votanții la AUR. PSD rămâne un partid confuz și hibrid ideologic, între 10-15%.
3. Se vor radicaliza anti-UE, anti-occidental, anti-imigratie, naționalist și suveranist – îi dă afară grupul socialist S&D și nici nu e sigur că „vor lua fața” AUR. Lumea preferă originalul, nu copia. Nu mai este loc pentru al doilea partid extremist, suveranist, anti-UE. Locul este deja ocupat.
4. Încearcă o reformă social-democrată europeană, urbană, progresistă. Nu le iese, eșuează. Nu au cu cine face asta. Negrescu ar fi bun pentru această ipotetică reconversie politică, dar e mic și marginal în partid. Nu există nici suficient electorat pentru așa ceva, maxim 10%. Un lider ca Nicu Ștefănuta este deja mult mai bine plasat pentru a face un mic partid de stânga pentru tinerii idealisti din orașe.
Deci, încotro PSD? Vin nori plumburii pentru vechiul FSN al lui Ion Iliescu.
