Pasul 1 – Atingerea Obiectivului Strategic Donbas

Au trecut 12 zile de la începutul Operațiunii Kursk și estimările inițiale ale ambelor părți au fost invalidate. Ucraina a reușit mai mult decât credeau analiștii vestici în termen de obiective militare, politice, comunicaționale, iar Rusia a reușit mai puțin decât și-a propus începând cu a doua zi de după începerea incursiunii. Însă ceea ce se aștepta Ucraina și încă nu s-a întâmplat este decizia rușilor de a muta unități de pe front din Donbas spre Kursk. Acesta este însă un indicator cu privire la imaginea de ansamblu a războiului.

Dacă Putin nu redistribuie trupe din Donbas ne indică faptul că nu-l interesează cu adevărat de granițele Rusiei, având încredere că le va reasigura într-un moment apropiat din viitor. Așa că scopul lui este să cucerească Donbasul indiferent de costuri. De asta vedem pierderi exagerate în partea rusă, fără ca Putin să slăbească presiunea pe armată. Cucerirea Donbasului este obiectivul strategic pe care trebuie să-l îndeplinească rușii înainte să ceară negocieri. Donbasul însă nu este finalul, ci este doar o treaptă pe scara ce duce la controlul total al Ucrainei.

Pentru asta trebuie să cucerească orașul Pokrovsk, care este un obiectiv greu de realizat și ar putea dura multe luni ocuparea acestui oraș, dar mai ales trebuie să cucerească fortăreața Sloviansk-Kramatorsk. Dacă folosim ca unitate de măsură media avansului rusesc din ultimii doi ani din Donbas, am putea concluziona că regiunea nu va cădea în viitorul apropiat. Însă războiul este un efort uman extrem de dinamic, prin urmare nimic nu este exclus. Ba chiar este de luat în calcul acest scenariu. Spre exemplu, în mai multe din sectoarele din Donbas, superioritatea artileriei rusești se manifestă printr-un raport de 7:1 sau chiar 10:1 în numărul de obuze trase. Adică la 10 obuze rusești trase spre liniile ucrainene, ucraineni trag 1 obuz. Aceasta nu este rezistență, este sacrificiul suprem, conștient din partea ucrainenilor. Iar asta se întâmplă sub ochii liniștiți ai lui Scholz sau Sullivan și sub ochii chiar bucuroși ai lui Fico și Orban.

Dacă Uniunea Europeană și țările NATO scad din ajutorul oferit Ucrainei, putem să ne gândim la un efect de domino între avansul spre Pokrovsk din aceste zile și o Europă destabilizată, incoerentă politic și social peste câțiva ani. Pașii? Pokrovsk > Donbas > Ucraina > Europa.

Scenariul care urmează să-l prezint este acum în tărâmul posibilului, însă dacă Vestul nu dă dovadă de curaj și fermitate, în curând vom vorbi despre acest scenariu ca fiind unul ce intră în tărâmul probabilului.

Pasul 2 – Încetarea focului și Europa oarbă

După o încetare a focului cerută și negociată în urma ocupării ilegale a Donbasului, Putin va face tot posibilul pentru destabiliza regimul de la Kyiv. Pentru asta își va folosi toate uneltele posibile din spectrul economic și politic.

Permeabilitatea instituțiilor ucrainene este mai mare decât ne dorim să acceptăm. Instituțiile ucrainene au nevoie de reformare, restructurare pe termen mediu și lung, însă pe termen scurt Ucraina are nevoie de consolidare. Asta doar dacă vrem să vedem o Ucraina în UE și o Ucraina care poate face față presiunilor din partea Rusiei. Această consolidare nu se poate face doar din interior, mai ales în timp de război. Ucraina are nevoie de ajutorul aliaților din Uniunea Europeană și NATO. Însă interesul acestora pentru consolidarea Ucrainei la nivel instituțional este mult mai mic decât interesul Rusiei de a distruge fragilul stat de drept dezvoltat cu multe sacrificii de ucraineni.

Astfel că această permeabilitate și slabă dezvoltare instituțională este o vulnerabilitate uriașă pentru Ucraina într-un viitor în care avem (1) o încetare a focului și (2) Donbasul ocupat de Rusia. Rusia lucrează constant și la destabilizarea Europei, pentru că nu-i așa? ce-i mai ușor decât să redirecționezi atenția aliaților dușmanilor tăi pe un traseu care îl lasă descoperit pe dușman? Observăm creșterea extremismului în aproape toate statele din Uniunea Europeană, vedem narativele rusești propagate și multiplicate de aceste extreme politice, vedem cum propaganda mincinoasă de la Kremlin reușește să disloce bucăți mari din electoratele europene și astfel se creează o masă critică împotriva susținerii Ucrainei. În contextul unui leadership politic slab în toată Europa centrală și de vest (poate excepțiile sunt Cehia și Polonia), acțiunile de ajutorare a Ucrainei par să fie din ce în ce mai șubrede.

Pe acest context vrea Rusia să construiască narativa de „este războiul nostru, nu vă mai băgați”. Iar politicienii europeni pot alege, în lipsa unei presiuni din partea electoratului, să închidă ochii și să se uite în altă parte. E nevoie de o Uniune să crești o țară. Ucraina fără aliați, este o țară care ar putea să sucombe sub presiunea politică și economică a Rusiei. 

Pasul 3 – Infiltrarea și erodarea statului Ucrainean

Întotdeauna m-am întrebat cum de nu a așteptat Putin finalul mandatului lui Zelensky, construirea unui nou candidat – cum a fost Yanukovich și preluarea puterii în Ucraina în mod democratic? De ce nu a avut răbdare? A vrut să invadeze Ucraina? Cred că mai degrabă a fost nevoit (pentru a-și menține puterea internă) și nu i-a păsat nicio secundă de viețile ucrainenilor. Dacă teza mea cum că a fost mai degrabă nevoit (forțat fiind de scăderea popularității sale în Rusia) este adevărată, atunci se poate presupune că varianta optimă pentru controlul Ucrainei este cel politic și că se va întoarce la această variantă după o încetare a focului.

Am fi într-un context în care Ucraina ar fi fără 20% din teritoriu, tulburări politice puternice, cu instituții slabe și cu o masă critică din populație care ar fi nemulțumită (unele nemulțumiri ar fi legitime, altele generate de războiul informațional generat de Kremlin) de administrația Zelensky, dar și de cum aceasta a gestionat războiul. Pe fondul acesta critic politic și instituțional, Putin ar putea infiltra cu oameni compromiși instituțiile cheie, iar la alegerile naționale și prezidențiale am putea vedea un candidat al Kremlinului câștigând. Când spun candidat al Kremlinului, nu vă imaginați că ar fi cineva care ar fi pro-Rusia în discurs, ba din potrivă. Ar fi cineva care discursiv ar fi pro-Europa, însă ar fi compromis, șantajabil și ar face jocurile Kremlinului așa cum a făcut Yanukovich, care a câștigat cu un mesaj profund pro-European și care tot mandatul a livrat politici care apropiau Ucraina de Rusia.

Instituțiile de monitorizare și control, fără ajutor internațional pentru reformare ar putea fi breșa prin care toată această operațiune să fie pusă la punct și executată. Căci aceste instituții reglementează tot ce înseamnă spațiu media, informațional, economic, dar și procesul democratic. Din nou, Europa și SUA trebuie să se hotărască de pe acum dacă lasă Rusia să-și facă jocurile sau îi taie avântul din fașă.

Concluzia scenariului:

Ucraina din punct de vedere administrativ este ruptă în două. Părțile controlate actual din Kherson, Zaporojie, Donetsk și Lugansk alături de Crimeea sunt în mâinile rușilor în urma încălcării tratatelor internaționale cu privire la respectarea granițelor și integrității statelor. 

Ucraina politic este subjugată de o putere externă, aceeași care i-a ucis fii și fiicele. Aceeași putere care a încălcat drepturile omului și a produs măceluri și crime de război sub privirea înghețată a liderilor statelor civilizate.

Uniunea Europeană este măcinată de forțe politice extremiste. Vectorii politici trag în toate direcțiile de țesătura europeană, până la punctul de rupere. Haosul instituțional și presiunile diferitelor grupuri extremiste (și de stânga și de dreapta) duc la incoerență în decizii și la nemulțumirea tot mai multor cetățeni. Visul european este pe făraș, iar în lipsa lui, cel mai mare pericol îl reprezintă revenirea războaielor. Fie ele reci, fie ele economice sau cel mai rău, războaielor calde.

Este ceva de făcut?

Ne dorim acest scenariu? Ca cetățeni europeni, ca cetățeni americani? Acest scenariu nu este doar despre Rusia, Ucraina sau vest. Este despre valorile și principiile noastre. Este despre ce fel de politicieni cerem să candideze și ce fel de politicieni alegem. Alegerea unor politicieni slabi sau absența la vot funcționează doar în favoarea celor ca nu-și doresc democrație.

Este despre viitorul nostru ca națiuni și bunăstarea fiecăruia dintre noi. Un război economic în inima Europei nu ar fi imposibil, dacă Rusia ar câștiga controlul Ucrainei. Un astfel de război ar afecta veniturile fiecăruia dintre cei care citesc acest articol. De la cât costă iaurtu’ pentru ăla micu’, până la prețul SUV-urilor pentru clasa superior-mijlocie. Nimeni nu scapă de o astfel de dezordine, nici măcar idioții utili sau putiniștii de azi.

Și ca să răspund la întrebare: da, putem face ceva. Să cerem acțiuni și fermitate de la politicienii noștri, nu vorbe. Iar când ne sunt livrate doar vorbe și la final de mandat doar scuze, să nu îi iertăm. Căci aici nu discutăm despre gardul din fața casei sau asfaltarea unei străzi. Vorbim despre viitorul nostru și despre cum Europa poate pierde din cauza ei.