Oare PSD și PNL se ceartă cu adevărat? Sau, de fapt, se înțeleg de minune în spatele cortinei? Ei bine, ambele variante sunt adevărate. Și există o logică în această lipsă de logică.
S-a înfierbântat până la incandescență coaliția de guvernare, după congresul PSD de la sfârșitul săptămânii trecute, în care social-democrații au lansat numeroase atacuri la adresa liberalilor. Bineînțeles că nici aceștia n-au rămas datori. Și totuși, puțini sunt aceia care ar paria 20 de lei pe ruperea coaliției. Sau mai mult de 30 de lei pe o schimbare majoră de putere după alegerile din noiembrie-decembrie.
Da, PSD și PNL se înțeleg foarte bine. Și au în plan să guverneze pe termen nedefinit. Cele două grupuri alcătuiesc astăzi un bloc politic compact, între ele fiind mult mai multe asemănări decât deosebiri.
Ambele sunt partide-stat, clientelare, bazate pe armate de fideli instalați în instituții publice. Sunt social-conservatoare, ușor naționaliste și eurosceptice. Dar nu se sfiesc să apese până la fund pedala populismului, atunci când simt nevoia.
Deosebirea fundamentală? PSD este, în mediul rural, în urbanul mic și în județele slab dezvoltate din sud și est ceea ce este PNL în orașele mai mari (cu excepția Bucureștiului) și în vestul țării. Asta le deosebește. Restul sunt detalii.
Nu există, pentru ele, o variantă mai bună pentru a guverna în liniște. Sau în opacitate.
PNL știe bine ce-ar însemna o guvernare cu grupările civic-liberale gen USR sau Reper: presiuni pentru transparență, reformarea instituțiilor statului. Așa ceva este inacceptabil pentru baronii liberali.
Dacă ar fi după inimile multor activiști și fruntași, PSD ar tânji către AUR. Dar rațiunea bate sentimentul.
O asemenea alianță ar însemna expulzarea partidului din rândul social-democraților europeni, așa cum i s-a întâmplat prietenului Fico din Slovacia.
Și asta n-ar fi marea problemă – în definitiv, partidul își asumase cu entuziasm această opțiune, pe vremea lui Liviu Dragnea. Desigur, Liviu Dragnea nu mai este în PSD. Dar ceilalți sunt.
Marea problemă este, de fapt, blocarea banilor europeni – Orban a pățit-o. Iar mulți bani europeni ajung în comunitățile controlate de PSD și sunt baza supraviețuirii politice a nomenclaturii locale.
Concluzia: PSD și PNL sunt sortite să rămână împreună.
Și atunci, aceste atacuri reciproce sunt doar joc de scenă? Nu. Sunt sincere, oricât de ilogic ar părea.
PSD și PNL știu că le este mai bine împreună decât separat. Dar acum, în campania electorală și în alegeri, este vorba despre pozițiile de putere. Putere în cadrul alianței care se prezumă.
Una este să guvernezi într-un sistem cu parteneri aproape egali (mare coaliție) și cu totul altceva ca partid principal, alături de un partener junior. PNL vizeasă la prima variantă. PSD, la a doua.
Este vorba despre acces la fonduri publice, despre posibilitatea de a oferi un număr mai mare sau mai mic de sinecuri în instituții publice, despre îndestularea administratorilor locali și a rețelelor de interese din spatele lor.
Alegerile din noiembrie-decembrie înseamnă o resetare a raporturilor de putere în cadrul alianței – iar aici, competiția e sinceră, fără menajamente și mai ales, considerată legitimă. Spre deosebire de concurența din afara sistemului, considerată inacceptabilă. Poate doar UDMR să mai fie tolerată ca partener-junior, în caz că aritmetica politică o va cere.
Și acesta este aspectul îngrijorător: sufocarea competiției politice reale și apariția unui oligopol care controlează resursele publice fără a da socoteală nimănui.
Imediat după decembrie 1989, Ion Iliescu își expunea teoria despre „democrația originală”. În acepțiunea sa, scena politică urma să fie dominată de o „organizație-umbrelă”, așa cum se visa FSN, cu multiple aripi aflate în competiție („viața de partid”) dar, în cele din urmă, fidele centrului. Desigur, puteau să fie tolerate și partidele „istorice”, de ochii Occidentului. Cu o condiție: să stea în banca lor și să nu bage „sula-n coaste”. Acest sistem se reproduce, iată, la 35 de ani de la revoluție. Și pare a fi aici ca să rămână. Din fericire pentru domnia-sa, Ion Iliescu a apucat să-și vadă visul transformat în realitate. Nu știm ce-or zice vechii lideri ai PNL de acolo, de unde sunt.
