În epoca Dragnea, au fost manifestaţii în stradă pentru apărarea puterii judecătoreşti de abuzurile celei legislative, care încerca să îi distrugă independenţa. Acum, ne aflăm în situaţia în care măsuri de reformă ale puterii executive trebuie apărate în faţa celei judecătoreşti care recurge la blocarea activităţii şi la şantaj pentru a-şi apăra privilegiile.
Era decembrie 2017, când mii de oameni au ieşit în stradă pentru a protesta faţă de mutilarea în Parlament a mai multor legi ale Justiţiei, modificări aduse Codului Penal şi Codului de Procedură Penală. Alianţa PSD-ALDE pornise atunci un asalt fără precedent asupra sistemului judiciar, încercând să modifice legile justiției pentru a-i distruge independența, pentru a bloca lupta împotriva corupției și pentru a permite depenalizarea hoției și a abuzurilor clasei politice.
Acum asistăm la protestul magistraților față de reforma pensiilor din Justiţie. Sau, altfel spus, pentru prezervarea privilegiilor: păstrarea pensiei speciale, păstrarea actualului sistem de calcul al pensiei din contributivitate, diferit şi net avantajos faţă de cel din restul sistemului public de pensii, şi păstrarea unei vârste de pensionare de sub 50 de ani. CSM invocă, în mod fals, o „campanie agresivă împotriva autorităţii judecătoreşti” şi susţine că această reformă a „pensiilor de serviciu” ale magistraţilor „afectează grav statul de drept, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti ce pot fi garantate efectiv doar de o justiţie independentă”. Adică, independenţa Justiţiei, în viziunea CSM, e garantată de bani, nu de cinstea, de moralitatea magistraţilor. Dar şi aşa, cu un purcoi de bani asigurat, ca privilegiu numit pensie specială, cu salarii mari, cu sporuri, cu majorări de pensii şi salarii aprobate tot de ei, s-a dovedit, în multe cazuri, că nu sunt garantate integritatea şi independenţa faţă de tentaţii „externe”. Aşa se face că, unde există un anume interes, avem sentinţe date în bătaie de joc, avem dosare fabricate ori prost întocmite, avem dosare tergiversate, împinse până la prescripţia faptelor. Nu am auzit să fi existat vreo reacţie a CSM, a Inspecţiei Judiciare faţă de dosare de care justiţia şi-a bătut realmente joc. De pildă, cele două dosare istorice: al Revoluţiei şi al Mineriadei care, la 35 de ani de la comiterea faptelor, nu au o sentinţă definitivă. Dar acestea nu sunt, desigur, singurele în această situaţie.
Acum, pentru a forţa Guvernul să renunţe reforma sietemului de pensii din Justiţie, toate cele 16 Curţi de Apel din ţară, cărora li s-au adăugat şi unităţi de Parchet, şi-au suspendat activitatea: au blocat dosarele – cu unele excepţii, care vizează emiterea de mandate de arestare sau de ordine de protecţie –, cerând retragerea de urgenţă a proiectului de lege privind reforma pensiilor speciale, numite „de serviciu”, ale magistraţilor. În opinia mea, atitudinea aceasta se numeşte şantaj la adresa unei alte puteri a statului, cea executivă. Iar acesta e la vedere. Probabil, au pregătite şi alte tehnici de şantaj, despre care nu se vorbeşte în public.
Să ne uităm, însă, la cifre şi la cuantumul total al pensiilor speciale, zise „de serviciu”. Într-un articol recent (https://putereaacincea.ro/28-milioane-de-euro-valoarea-pe-o-luna-a-pensiilor-speciale/) scriam că, în luna iunie a acestui an, au fost în plată aproape 8000 de pensii pentru personalul din justiţie. Defalcat, au fost 5.680 de pensii acordate unor foşti procurori şi judecători, valoarea totală a acestora fiind de peste 124 de milioane de lei, şi 2.291 de pensii acordate unor foşti angajaţi proveniţi din personalul auxiliar din justiţie, valoarea totală a acestora trecând de de 6,6 milioane de lei. Adică, peste 130 de milioane de lei (ceea ce înseamnă mai mult de 26 de milioane de euro) plăteşte statul român, într-o singură lună, pentru pensiile speciale din Justiţie! Unde cea mai mare pensie specială acordată tot în luna iunie a acestui an a fost de peste 69.000 de lei, beneficiar fiind un fost magistrat.
Pensiile speciale acordate în România sunt unice în Europa – e un aspect pe care trebuie să-l reţinem. Acesta subliniază, cu o tuşă groasă, că vorbim nu despre drepturi, ci despre privilegii. În evidenţa Casei Naţionale de Pensii Publice sunt, în acest moment, în jur de 11.700 de beneficiari de pensii speciale, număr în care nu sunt incluşi însă pensionarii altor cinci categorii sociale, care au sisteme sau proprii de pensii, printre care cei din MAI şi MApN. Valoarea totală a pensiilor speciale a fost, doar în luna iunie a acestui an, de aproape 144 de milioane de lei, adică aproximativ 28 de milioane de euro. Din care, cum am amintit, peste 130 de milioane de lei au fost pentru personalul din justiţie.
La protestul de acum, care e grevă de fapt, chiar dacă nu admit termenul acesta, magistraţii sunt majoritari, spre deosebire de protestul din 2017, când erau mutilate legile justiţiei şi când mulţi dintre noi ieşiserăm în stradă în semn de solidaritate cu ei şi pentru a susţine anticorupţia. Ba, atunci, au fost unii – dintre cei foarte vocali azi – care nu numai că nu au fost deranjaţi de modificările legislative, ci au cerut sancţionarea celor care ieşiseră zece minute cu o pancartă pe scările tribunalelor…
Sper că Guvernul Bolojan va reuşi eliminarea pensiilor speciale din Justiţie. Şi mai sper că, într-o bună zi, se va reuşi eliminarea tuturor pensiilor speciale – care, încă o dată spus, ne face unici în Europa. Dacă aceste pensii speciale (care nu se raportează la contributivitate) nu se numesc privilegii, cum se numesc?… Dacă protestul de acum al magistraţilor, pentru păstrarea privilegiilor, nu este un şantaj la adresa puterii executive, ce este?…
