Lumea se schimbă din temelii. Securitatea europeană va cunoaște reconfigurări fundamentale. În fața României stau noi riscuri, dar și noi oportunități. Ce avem de făcut, spre a le reduce pe primele și spre a nu le rata pe cele din urmă? Modeste idei generale…
1. Alegerea unui președinte euroatlantic la alegerile din mai 2025, spre a nu mări nișa de pericol a poziționării României în sistemul de relații internaționale. Până atunci, președintele interimar trebuie să construiască în politica externă „cât se poate omenește construi”. Însă construcția temeinică îi va reveni celui pe care îl vom alege ca președinte pentru următorul mandat de cinci ani.
2. Consolidarea permanentă și prioritară a tuturor capacităților și capabilităților de care dispunem pentru a fi mai protejați într-o lume aflată în mijlocul unor furtuni și turbulențe suprapuse: investiții mai mari pentru apărare și securitate; achiziții strategice adecvate în domeniu; măsuri care să conducă la creșterea/recuperarea încrederii în instituții; resursă umană valoroasă și calificată în funcțiile publice, fără sinecuri, nepotisme și numiri clientelare de partid; măsuri de reducere a analfabetismului funcțional; aplicarea dură a legii, prioritar pe temele ce favorizează amplificarea riscurilor la adresa securității; măsuri de consolidare a pregătirii populației împotriva dezinformării; parteneriate externe sigure, credibile, puternice etc. SĂ NE PREGĂTIM MAI BINE PENTRU DEZASTRE!
3. Cultivarea permanentă a resursei umane calificate în funcțiile publice, îndauna sinecurilor de partid, oportuniștilor, practicilor de nepotism și relațiilor clientelare.
4. Promovarea opiniei critice și libere în societate, în dauna yesmenilor din instituții; avem nevoie vitală de evaluări dezinhibate, pe care le pot produce profesioniștii liberi ai domeniilor de care depinde redresarea României în plan intern și extern. Slugarnicii și yesmenii blochează, ca și frații lor de breaslă, sinecuriștii, orice șansă a României de a se aclimatiza rapid actualeidinamici accelerate de metaformoză impredictibilă a lumii noastre geopolitice. Un rol major, aici, îl au partidele din coaliția/coalițiile de guvernare. Semnele optimiste, în acest sens, rămân modeste, periferice, episodice.
5. Figuri noi și credibile în spațiul public, care să ne redea oxigenul încrederii că mai există, în România, o resursă umană calificată și cinstită, inteligentă și creativă, aptă să evalueze corect și liber oportunitățile posibile pentru viitorul României. Sinecuriștii și slugarnicii nu au în ADN capacitatea de a le vedea/sesiza. Cine nu are exercițiul gândirii critice nu are ce să caute în spațiul nostru public, în instituțiile statului etc. Cine nu este liber de servituți etice nu are ce să caute în spațiul nostru public, în instituțiile statului, acum. Figurile noi și credibile, profesioniste și libere, din spațiul public, ne vor redea treptat încrederea în modele.
6. Lideri, instituții, mecanisme și proceduri orientate spre prevenție și bine echipate pentru intervenție rapidă la dezastre. O societate orientată intern spre meritocrație și extern spre parteneriate certe și puternice.
Nu suntem în pragul apocalipsei și nici nu vom fi curând. Timpul mai are încă răbdare cu noi. Schimbările pot/vor veni treptat. Însă ele trebuie să înceapă acum. Deocamdată, ele par a stărui să rămână dincolo de linia orizontului.
