Hassan Nasrallah, liderul iconic al Hezbollah, care a captivat o bună parte din lumea arabă prin oratoria sa carismatică, a fost ucis vineri într-un atac israelian asupra Beirutului. La apogeul carierei sale, clericul era atât de popular încât magazinele vindeau DVD-uri cu discursurile sale, iar mulți libanezi foloseau fragmente din acestea ca tonuri de apel. Însă el era, de asemenea, urât sau temut de rivalii săi din cauza puterii formidabile pe care o deținea, atât politic, cât și militar, mult dincolo de granițele Libanului. Moartea lui Nasrallah este un cutremur politic pentru Hezbollah, o mișcare șiită pe care el a construit-o din celule teroriste clandestine acum treizeci și doi de ani și a transformat-o într-un partid politic puternic, o rețea de servicii sociale și în cea mai bine înarmată miliție non-statală din lume astăzi. Aceasta, cem mai probabil, avea un impact în lanț într-un Orient Mijlociu extrem de volatil, cu implicații și pentru Statele Unite. Administrația Biden, care deja trimisese mai multe trupe ca răspuns la violențele în creștere dintre Israel și Hezbollah, s-a mișcat rapid pentru a evalua siguranța personalului militar și a diplomaților americani din regiune.
Bombardamentele, care au ucis alți oficiali de top ai Hezbollah, precum și civili, în capitala Libanului, „au depășit pragul războiului total” și au căutat „să dea o lovitură mortală”, a spus Firas Maksad, un libanez-american și senior fellow la Middle East Institute, din Washington, citat de publicația The New Yorker. Hezbollah „se clatină” în fața valului de operațiuni militare și de informații israeliene desfășurate în ultimele două săptămâni, a adăugat el. Aripa sa militară a fost decapitată în urma asasinatelor țintite ale comandanților de vârf. Israel a efectuat, de asemenea, atacuri aeriene extinse asupra unor depozite de arme și a altor infrastructuri militare și a fost acuzat de sabotajul pagerelor și walkie-talkie-urilor folosite de luptătorii și adepții Hezbollah, care au rănit mii de oameni.
Nasrallah, care îl invoca adesea atât pe Dumnezeu, cât și violența, cu un sâsâit distinctiv, purta un turban negru, semnificând descendența sa din Profetul Muhammad. Încă de la o vârstă fragedă visa să conducă șiiții Libanului. El a mobilizat aliați mult dincolo de granițele Libanului. După ce SUA l-au asasinat pe Qassem Soleimani, generalul iranian și strategul regional, în 2020, Nasrallah a devenit și mai central pentru așa-numita Axă a Rezistenței, sub tutela Iranului.
Hezbollah s-a format pentru a lupta împotriva Israelului în timpul celei de-a doua invazii a Libanului, în 1982, când Nasrallah avea doar douăzeci și doi de ani. „Am observat ce s-a întâmplat în Palestina, în Cisiordania, în Fâșia Gaza, în Înălțimile Golan, în Sinai”, a declarat acesta la momentul respectiv. „Am ajuns la concluzia că nu ne putem baza pe statele Ligii Arabe și nici pe Națiunile Unite. Singura cale pe care o avem este să luăm armele și să luptăm împotriva forțelor de ocupație.”
Moartea lui Nasrallah va slăbi, dar nu va elimina mișcarea – sau amenințarea pe care o reprezintă pentru Israel. CIA a estimat la începutul acestui an că Hezbollah avea până la cincizeci de mii de combatanți înarmați, cu normă întreagă sau parțială. Mulți au experiență de luptă din războiul civil din Siria. (Hezbollah a căutat să sprijine regimul președintelui sirian Bashar al-Assad, unul dintre cei mai importanți aliați arabi ai Iranului.) Și încă mai are un vast arsenal de rachete și proiectile. Hezbollah este o organizație militară exponențial mai capabilă decât era când Israel l-a ucis pe predecesorul lui Nasrallah, Abbas al-Musawi, în 1992. Este posibil ca militanții Hezbollah să răspundă în curând luptând de parcă acest război nu ar avea limite și nici linii roșii.
Atacul îndrăzneț, în care au fost lansate peste optzeci de bombe asupra clădirilor rezidențiale de deasupra cartierului general subteran al grupării, a fost ordonat de prim-ministrul Benjamin Netanyahu din New York, înainte de a susține un discurs la Adunarea Generală a Națiunilor Unite. Hezbollah, a spus el cu furie, este o „organizație teroristă prin excelență”, cu tentacule în întreaga lume. „A ucis cetățeni ai multor țări reprezentate în această sală”, a spus el. A descris atacurile transfrontaliere ale Hezbollah asupra Israelului, pe care le-a întreprins în solidaritate cu Hamas în timpul războiului de un an din Gaza, drept „intolerabile”. Peste șaizeci de mii de israelieni au fugit din nordul Israelului ca rezultat, golind orașe întregi. „Am venit aici astăzi să spun că este de ajuns”, a declarat acesta. La scurt timp după aceea, bombele au fost lansate. Israelul rareori recunoaște operațiunile sale militare, dar de această dată biroul prim-ministrului a lansat o fotografie cu Netanyahu la telefon, comunicând ordinul.
Operațiunea israeliană nu a ținut cont de apelurile diplomației americane: cu doar două zile mai devreme, Administrația Biden — alături de aliați din Orientul Mijlociu, Europa și Asia — anunțase un plan de încetare a focului de douăzeci și una de zile între Hezbollah și Israel. Într-un briefing în noaptea de miercuri, un oficial american de rang înalt a susținut că au lucrat „neobosit” cu Israelul și Libanul la termenii acestuia. (Guvernul libanez a acționat adesea ca un intermediar cu Hezbollah, care deține posturi în cabinet și locuri în parlamentul Libanului, dar este desemnat ca organizație teroristă de către Statele Unite.) Cu doar câteva ore înainte de atacul israelian, John Kirby, coordonatorul strategic al Consiliului Național de Securitate, a confirmat că SUA credeau că au acordul Israelului. Netanyahu i-a ignorat diplomații americani — din nou. În mai, președintele Biden a prezentat un plan de încetare a focului în trei faze pentru Gaza, care Administrația sa a spus că se baza pe cererile Israelului și era susținut de Netanyahu. Acesta nu a dus nicăieri în patru luni.
Secretarul Apărării, Lloyd Austin, a afirmat că SUA nu a știut despre atacul asupra lui Nasrallah până când acesta nu a început. Ministrul de Externe al Iranului, Abbas Araghchi, a declarat vineri în fața Consiliului de Securitate al ONU că Washingtonul a fost complice, deoarece Israelul a folosit bombe de cinci mii de livre, cunoscute sub numele de „bunker busters”, obținute din SUA. Forțele de Apărare ale Israelului au emis un comunicat în care se afirma că operațiunea a fost efectuată „în timp ce conducerea de vârf a Hezbollah se afla la sediul lor și coordona activități teroriste împotriva cetățenilor Statului Israel”. Israelul a luat în calcul, timp de ani de zile, eliminarea lui Nasrallah, care din 1992 a supravegheat unele dintre atentatele sinucigașe și atacurile cu rachete asupra forțelor israeliene în timpul celor optsprezece ani de ocupație a sudului Libanului, care s-a încheiat în 2000. Hezbollah a forțat în cele din urmă Israelul să se retragă — pentru prima dată când a făcut acest lucru din orice țară arabă fără un tratat de pace.
În 2006, Daniel Ayalon, ambasadorul Israelului în SUA, l-a numit pe Nasrallah „cel mai viclean lider din lumea arabă — și cel mai periculos”, în timpul celei de-a doua confruntări pe scară largă dintre cele două părți, după ce un raid transfrontalier al Hezbollah a ucis și capturat soldați israelieni. Acel război s-a încheiat cu un impas după treizeci și patru de zile de lupte care au distrus porțiuni din Dahiya, suburbia Beirutului unde Hezbollah are sediul. Hezbollah a revendicat o victorie, deoarece nu a cedat niciun teritoriu sau concesii politice. În următorii optsprezece ani, Israelul a ales să nu-l elimine pe Nasrallah din cauza consecințelor potențiale. Oficialii de informații și militari israelieni au declarat în trecut că îl considerau pe Nasrallah, care s-a pregătit ca cleric în Irak și Iran, un actor relativ rațional, chiar dacă depindea de Iran pentru finanțare și un arsenal din ce în ce mai sofisticat.
Moartea lui Nasrallah permite Israelului să revendice un succes tactic pe termen scurt. Cu toate acestea, la fel ca în războiul din Gaza, Israelul nu a definit o strategie pe termen lung. Nu a oferit niciun indiciu despre ce urmărește după încheierea campaniei împotriva Hezbollah, a spus Dan Kurtzer, fost ambasador american în Israel și Egipt. „Nu au o măsură prin care să determine când au realizat suficient”, a spus acesta.
Desfășurarea operațiunilor Israelului în Gaza și Liban amintește de războaiele din trecut în ambele locuri — și de ambele dăți Israelul a ales voluntar să se retragă după ce propriile pierderi au devenit inacceptabile din punct de vedere politic și militar. Acum s-a întors în ambele locuri. Iar Libanul, care este aproximativ o treime din dimensiunea statului Maryland, este mult mai mare decât Gaza, care este de mărimea zonei metropolitane a Philadelphiei. Ideea că Israelul poate face ceva pentru a garanta că vreunul dintre grupuri nu îl va mai ataca vreodată este nerealistă, cred eu.
Zohar Palti, fostul șef al direcției de informații a Mossadului, a afirmat sâmbătă că Israelul nu este responsabil pentru ceea ce urmează să se întâmple în Liban. „Libanezii trebuie să decidă”, a spus el, citat tot de The New Yorker. „Și cred că acum, de ieri, le-am oferit o oportunitate de aur pentru a se reorganiza și a construi ceva din cenușă.” Armata Libanului va trebui să încerce să preia puterea de la Hezbollah și să-l înlocuiască. „Să vedem dacă au capacitatea să facă asta”, a spus Palti. „Și, dacă nu, vom înțelege că Libanul nu mai este un stat și va trebui, nu știu, să recalculăm ce facem.” Dar statul libanez a fost cu greu funcțional timp de zeci de ani și este încă condus de aceiași politicieni care au luptat într-un război civil între 1975 și 1990; a suferit, de asemenea, o criză economică devastatoare. Hezbollah a devenit atât de puternic parțial pentru că statul a fost atât de slab și divizat pe plan sectar.
Moartea lui Nasrallah a șocat și Iranul, partenerul strategic de lungă durată al Hezbollah. La scurt timp după bombardamentele israeliene, liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a convocat Consiliul Suprem de Securitate Națională la reședința sa pentru o întâlnire de urgență. Din aprilie, operațiunile israeliene au asasinat doi generali ai Gărzilor Revoluționare aflați în vizită în Siria; un comandant de rang înalt al Hamas în Liban; șeful politic al Hamas, aflat în vizită la Teheran pentru inaugurarea noului președinte al Iranului; și acum liderul Hezbollah. „Toate forțele de rezistență din regiune stau alături de și susțin Hezbollah”, a declarat Khamenei într-un comunicat de sâmbătă. În același timp, Iranul a înăsprit măsurile de securitate pe plan intern — și se spune că l-a mutat pe Khamenei într-o locație mai sigură.
Într-o declarație de sâmbătă, președintele Biden a afirmat că asasinarea lui Nasrallah de către Israel a fost „o măsură justă pentru numeroasele sale victime, inclusiv mii de americani, israelieni și civili libanezi.” El a subliniat „decizia fatală” a liderului Hezbollah de a se alătura Hamasului și de a deschide un front nordic împotriva Israelului. Scopul SUA acum, a adăugat el, este de a reduce tensiunile din ambele conflicte, atât din Gaza cât și din Liban, prin cele două propuneri diplomatice. „A venit timpul ca aceste acorduri să fie încheiate, ca amenințările la adresa Israelului să fie eliminate și ca regiunea mai largă a Orientului Mijlociu să câștige o stabilitate mai mare.” Șansele ca oricare dintre aceste lucruri să se întâmple, însă, par extrem de mici în acest moment.
