Luând o mică pauză de la războaiele comerciale cu Canada, Mexic și China, președintele american Donald Trump l-a primit la Casa Albă pe premierul israelian Benjamin Netanyahu, primul înalt oficial străin care face o astfel de vizită la începutul celui de-al doilea mandat al noii administrații Trump – un semnal clar despre importanța acordată relației cu Israelul în actual context turbulent al Orientului Mijlociu.
Întâlnirea dintre cei doi are loc într-un moment critic pentru armistițiul din Gaza. Israel și Hamas sunt așteptate să negocieze a doua etapă a acordului de încetare a focului în zilele următoare. Hamas a declarat marți că aceste discuții au început, în timp ce biroul lui Netanyahu a afirmat că o întâlnire cu emisarul american pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, desfășurată luni, a marcat începutul programat al acestor negocieri. Prima etapă este de așteptat să dureze 42 de zile, până la 1 martie. În a doua etapă, va fi stabilit un armistițiu permanent, iar forțele israeliene ar urma să se retragă complet din Gaza. Ostaticii israelieni rămași în viață în Gaza vor fi, de asemenea, eliberați în schimbul unui număr mai mare de prizonieri palestinieni.
Declarațiile președintelui Trump la conferința comună de presă cu premierul Netanyahu de aseară au stârnit deja o furtună de comentarii și reacții, majoritatea, dacă este să mă exprim metaforic, putând fi asimilate popularului emoticon care își dă ochii peste cap, exasperat, sau celui căruia îi explodează creierul. Sigur, au existat câteva semnale venite de la Casa Albă în ultimele zece zile, prin care Trump propunea o relocalizare a populației palestiniene din Gaza în statele vecine (care au refuzat imediat și categoric o astfel de idee), dar acestea nu au fost luate în serios. Dar, ascultând declarațiile sale de la conferința de presă, se pare că președintele american, în stilul său retoric caracteristic, presărat cu superlative de tip „magnific”, „grozav”, „extraordinar” (pentru că, nu-i așa, în lumea mentală binară a lui Trump, lucrurile sunt ori excepționale, ori atroce, fără alte nuanțe), vorbește serios. Cel puțin pentru moment. Dacă ar fi trebuit să învățăm ceva de la precedenții patru ani de mandat ai lui Trump, este că declarațiile sale, enunțate cu gravitas-ul caracteristic unui personaj care își datorează celebritatea televiziunii și rețelelor sociale, au, în general, un termen de valabilitate scurt. Altfel, cum ne putem explica trecerea de la „America nu mai trebuie să se lase atrasă în războaiele nesfârșite” (forever wars) din Orientul Mijlociu la „America va prelua Fâșia Gaza și o va transforma într-un proiect imobiliar fabulos”, de tip „Riviera Palestiniană”?
Dar, de dragul argumentului, mi-am propus să analizez ce ar implica, concret, această propunere, esențialmente imobiliară, în cuvintele trimisului special al Casei Albe pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, care ieri a lăudat priceperea președintelui Trump în domeniu, spunând că this guy knows real estate.[i] Întrebat dacă trupele americane vor fi implicate în preluarea controlului asupra Gazei, Trump a spus: „Vom face ceea ce este necesar”, deci nu exclude trimiterea de trupe americane pe termen lung într-o regiune a cărei securitate este extrem de precară. Se pare că lecțiile amare ale încercării SUA de a reconstrui Irakul după invazia din 2003 au fost repede uitate.
Propunerile sale constituie cea mai radicală transformare a poziției SUA față de acest teritoriu de la crearea statului Israel în 1948 și de la războiul de șase zile din 1967, care a marcat începutul prezenței militare israeliene asupra unor teritorii, inclusiv Fâșia Gaza, locuită la acel moment de populația palestiniană care părăsise nou creatul stat evreu în 1948 și de descendenții acestora.
Aplicarea propunerilor lui Trump ar presupune ca această populație, care numără acum peste două milioane de oameni, să fie forțată să se mute în altă parte a lumii arabe sau chiar dincolo de aceasta, pentru a se „reloca permanent”, în cuvintele președintelui american.[ii] Propunerile ar elimina, practic, orice posibilitate a unei soluții viitoare bazate pe două state, în sensul convențional, și vor fi categoric respinse de palestinieni și de lumea arabă, considerate fiind ca un plan de expulzare.
Dar mă aștept ca o mare parte din baza politică a lui Netanyahu și mișcarea ultranaționalistă a coloniștilor din Israel să susțină declarațiile președintelui Trump, considerându-le împlinirea unui obiectiv, așa cum spune Netanyahu, de se asigura că Gaza nu va mai fi o amenințare pentru Israel. Ca bonus, acest lucru poate întări poziția politică precară a acestuia pe plan intern în eventualitatea unor viitoare alegeri pentru Knesset de anul acesta.
Propunerea lui Trump este, potrivit lui însuși, motivată de considerente umanitare, deoarece Gaza este un „șantier în demolare”, dar conform dreptului internațional, încercarea de transferare forțată a unei populații este strict interzisă, iar palestinienii, precum și statele arabe, vor considera acest lucru drept nimic altceva decât o propunere clară care vizează expulzarea lor și epurarea etnică. De aceea, liderii arabi au respins deja categoric ideile lui Trump, exprimate cu o frecvență tot mai mare în ultimele zece zile, când a sugerat că Egiptul și Iordania ar putea „prelua” palestinienii din Gaza. Deja există o populație palestiniană foarte numeroasă în Iordania, care beneficiază de drepturi civile și politice și de cetățenie, iar sporirea acestui număr ar pune o presiune uriașă pe un stat mic și relativ lipsit de resurse. În plus – aceasta fiind partea pe care nimeni nu vrea să o spună cu voce tare – palestinienii sunt priviți drept „oile negre” ale lumii arabe, date fiind antecedentele lor de a destabiliza statele și regiunile care le acordă azil (așa cum a fost cazul în Iordania în 1971, când militanți palestinieni afiliați Organizației pentru Eliberarea Palestinei au încercat să detroneze regimul de la Amman, sau în 1975, când prezența palestiniană în sudul Libanului a dus la război civil în această țară), și de fapt niciun stat nu dorește să își asume responsabilitatea pentru ei, dincolo de a folosi cauza palestiniană la nivel retoric pentru scopuri populiste interne, așa cum e cazul în monarhiile bogate ale Golfului Persic, care nu au primit niciun refugiat palestinian de la începutul conflictului din Gaza, dar continuă să sprijine lupta populației palestiniene pentru că „dă bine la popor”.
Într-o declarație făcută sâmbătă, Egiptul, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Autoritatea Palestiniană și Liga Arabă au afirmat că un astfel de demers ar putea „amenința stabilitatea regiunii, risca extinderea conflictului și submina perspectivele de pace și coexistență între popoarele sale”.[iii] Mai mult, Arabia Saudită a declarat că nu poate fi vorba de nicio normalizare a relațiilor cu Israelul, o chestiune prioritară pe agenda lui Trump, care își dorește foarte mult o extindere a Acordurilor Abraham din 2020, fără crearea unui stat Palestinian independent.[iv]
Sigur, ne putem întreba cât de serioasă este această propunere a președintelui SUA; dată fiind natura sa mercurială bine cunoscută. Chiar și după standardele lui Donald Trump, acestea sunt declarații care frizează science-fiction-ul. Însăși ideea de transformare a Fâșiei Gaza într-un “loc plin de locuri de muncă și oportunități, populat de oameni din întreaga lume, inclusiv de câțiva palestinieni” (sic!)[v] este la limita ridicolului. Concret, Trump a spus că locul trebuie nivelat complet pentru a înlătura clădirile distruse și pentru a crea un proiect economic “magnific” care va aduce “un număr nelimitat de joburi și de locuințe pentru populația regiunii”. Cu alte cuvinte, după principiul build it and they will come, un fel de Las Vegas în Fâșia Gaza, dacă este să luam literal ceea ce spune Trump. Acesta a folosit argumentul că trebuie să învățăm lecțiile istoriei (deși probabil că a sărit peste partea cu reconstrucția americană a Irakului post 2003, sau a Afghanistanului după căderea regimului taliban la finalul lui 2001) și că „avem” (America are?) oportunitatea de a face ceva „fenomenal”: I don’t want to be cute, I don’t want to be a wise guy, but the Riviera of the Middle East, this could be something so magnificent.[vi] Președintele american, se pare, rămâne un mare fan al epitetelor bombastice.
Trump susține că ideile sale beneficiază de un sprijin larg, însă nu există niciun semn că acest lucru ar fi adevărat în Orientul Mijlociu, chiar dimpotrivă, așa cum am arătat mai sus.[vii] Singurul sprijin declarativ explicit, până acum, a provenit de la membrii propriei sale administrații, Steve Witkoff, citat mai sus, și secretarul de stat Marco Rubio, care a și propus sloganul noii stațiuni de pe Riviera într-o declarație de marți de pe rețeaua X: Make Gaza Beautiful Again. Comedia practic se scrie singură.
Președintele a făcut, de asemenea, o afirmație îngrijorătoare cu privire la viitorul celuilalt teritoriu palestinian, Cisiordania. Trump a spus că ia în considerare susținerea ideii ca Israelul să aibă suveranitate acolo și că va face un anunț în următoarele patru săptămâni. El a adăugat că acest lucru nu are nicio legătură cu perspectivele unei soluții bazate pe două state, implicația fiind, probabil, că o astfel de decizie va îngropa definitiv ideea celor două state și că, astfel, nici nu mai are rost să discutăm despre ea.
Viziunea globală tranzacțională a lui Trump este evidentă în detaliile evidențiate mai sus, precum și în toate măsurile anunțate de la preluarea noului mandat. Dacă acest lucru pare să fi dat ceva roade în relația cu Canada, Mexic și diverse state sud-americane, anticipez că Gaza și Orientul Mijlociu în general nu vor fi sensibile la retorica de dezvoltator imobiliar a liderului de la Casa Albă, care a mai încercat o abordare similară cu al său Peace to Prosperity Plan (cunoscut și ca planul secolului/deal of the century) în 2019.
După cum putem vedea, regiunea nu are parte nici de pace, nici de prosperitate, așa că nu ar trebui să ne grăbim să ne facem bagajele pentru un sejur all-inclusive la Trump Hotel & Casino din Khan Younis sau Gaza City încă. Sau vreodată.
[i] https://www.bbc.com/news/articles/c9w5q8qn59yo.
[ii] Ibidem.
[iii] Ibidem.
[iv] https://www.bbc.com/news/live/clyn05y9x2xt.
[v] Ibidem.
[vi] Ibidem.
[vii] Declarațiile complete ale președintelui SUA sunt disponibile aici: https://www.bbc.com/news/live/clyn05y9x2xt.