…Nu a ținut așadar coaliția olandeză, negociată greu, vreo șapte luni, după alegerile din noiembrie 2023.
Mai puțin de un an a rezistat guvernul cvadripartit de la Haga, fiindcă partidul populist-naționalist, suveranist și eurosceptic PVV („Partidul pentru Libertate”) al lui Gert Wilders a părăsit furios și intempestiv coaliția de guvernare, motivând cu neadoptarea unei politici restrictive a azilului, pe care ei o promiseseră alegătorilor lor.
Cel mai probabil, vor fi organizate din nou alegeri parlamentare în Țările de Jos, în septembrie sau octombrie. Cam scurt timpul pentru alegeri la final de iulie, dar nu imposibil, dacă toate guvernul interimar și parlamentul ar dori să le facă atât de repede.
…Dar ce ar putea aduce alegerile anticipate? Nimic nou, să nu ne facem iluzii. Aproximativ aceleași rezultate și aceleași probleme în alcătuirea majorității parlamentare.
PVV are acum 29%, este în continuare pe primul loc în sondaje, și va lupta pentru primul loc cu VVD-ul de centru-dreapta al fostului premier Mark Rutte. Chiar dacă, să presupunem optimist, ar câștiga cu 1-2 procente VVD, care oricum nu poate depăși 30% (acum are 27%), iarași se va pune problema partenerilor de guvernare.
Actuala coaliție de 4 partide mai cuprindea, în afară de PVV și VVD, un partid populist eurosceptic al fermierilor (BBB) și un mic partid centrist, Noul Contract Social (NSC).
Nimeni din mediile politice și academice olandeze nu știe ce evenimente extraordinare ar putea apărea în următoarele 3-4 luni pentru ca noile alegeri să aducă un rezultat semnificativ diferit, în care partidul câștigător să poată face o majoritate clară și stabilă.
În Țările de Jos nu există un prag explicit pentru intrarea în Parlament și din acest motiv Camera Reprezentanților, de 150 de membri, este foarte fragmentată, existând în prezent 15 facțiuni (!), unele cu doar 3 deputați.
Dacă scopul partidelor de esență liberală, centristă, va fi să țină PVV în afara coaliției, vor avea nevoie de cel puțin 4-5-6 formațiuni, unele chiar de nișă, pentru a ajunge la 76+ deputați.
Pe de altă parte, va fi greu cu o coaliție prea numeroasă, în care fiecare vrea ceva și ține morțis la acea parte a programului, poate incompatibilă cu alte programe. De la 3-4 partide în sus în guvern, o țară devine greu de guvernat.
Să nu uităm că și fosta coaliție din Germania, formată doar din 3 partide (SPD, FDP, Verzi) s-a spart înainte de termen și a provocat alegeri anticipate.
Odată cu apariția partidelor populiste iliberale de peste 20%, democrațiile parlamentare europene cu sisteme electorale de reprezentare proporțională, cu grad mare de fragmentare, încep să aibă probleme tot mai mari de formare a coalițiilor de guvernare. Iar cercul vicios se autoîntreține, pentru că instabilitatea politică favorizează și mai mult curentul populist autoritar.
Este ceea ce am numit acum câțiva ani „criza majorității pozitive” în democrațiile parlamentare cu reprezentare proporțională.
