În urmă cu ceva vreme, vorbeam de anii „dionisiaci” care urmează – prăpăstioși, guralivi, belicoși, tulburați, turbulenți, confuzi, extremiști, radicali, setoși de sânge și de lacrimi.
2025 va fi un an dionisiac 100%. Va spori nevrozele, turbulențele, conflictele, comploturile, războaiele dintre idei, oameni, națiuni și viziuni. Va multiplica punctele de nevroză, liniile de conflict, ostilitățile directe și soluțiile “nocturne” (hibride, asimetrice, conspiraționiste etc.). Va accentua dramatic clivajele și neputințele noastre de a păstra actualul sistem de ordine a lumii, care, sub presiunile multiple ale acestor ani dionisiaci, se va prăbuși tot mai mult, tot mai clar, fără șanse reale de reversibilitate.
2025 nu va aduce liniști sau păci pe termen lung, în afara unei soluții tactice de pace în Ucraina care va amâna, de facto, deznodământul actualului război provocat de ambițiile neo-imperialiste ale Moscovei.
Omuleții verzi ai Moscovei sau Beijingului vor sabota harnic orice tentativă de a repune în drepturi ordinea lumii. Însă omuleți verzi apar tot mai des în societățile liberale, în casele noastre, unde lumina tot mai difuză a rațiunii și a moralei noastre publice îi face să pară îngeri. Omuleții verzi din casele noastre se hrănesc din fricile și vulnerabilitățile pe care le-am lăsat să crească în timp.
Analfabetismul funcțional în creștere va crea alienări colective tot mai mari. Vom plăti tot mai scump lenea de a citi și de a ne informa corect. Vom plăti tot mai scump lenea de a construi înțelesuri critice privind funcționarea lumii din jur. Tot mai mult vom recurge la mesajele, temele și conduitele rudimentare, tot mai mult vom aduce în spațiul nostru public extremismul și excesul, barbaria și bădărănia, etica șchioapă și grosolănia. România ultimelor luni ale lui 2024 este elocventă în acest sens.
Peste tot în lume gândirea rudimentară și încătușată se distribuie cu viteze supersonice. Alunecăm ireversibil într-un somn profund al rațiunii, din care riscăm să nu mai ieșim decât apocaliptic; un „somn al rațiunii” care „zămislește monștri”, după rețete culturale ezoterice (gravurile lui Goya) închise în paginile unor cărți rămase necitite în biblioteci.
Anul 2025 va continua accelerat alunecarea noastră în noaptea rațiunii colective. În 2025, farurile noastre etice nu vor putea spori lumina în tenebrele acestor vremuri. Un întuneric tot mai mare cade peste capacitatea noastră de a ține aprinsă lumina așa cum știam de la părinții noștri.
Somnul rațiunii va domina tot mai frecvent relațiile interumane și deopotrivă pe cele internaționale. Va crește tranzacționalismul păcii și al războiului, tranzacționalismul măruntelor acte cotidiene și al marilor soluții globale. Suntem în mijlocul unor crize de proporții, simultane, interconexate, suprapuse, sistemice, deopotrivă etice, culturale, civilizaționale, politice și geopolitice, unde agenții haosului au creat deja largi câmpuri pentru uriașe sinucideri culturale și etice ingenue.
Anul 2025 va deschide noi șantiere pentru agenții haosului și va mări efectul catastrofic al acțiunii lor în lume.
Exemplific cu patru scurte tablouri analitice și totodată cu patru predicții punctuale: “ordinea lumii” (sistemul de relații internaționale la nivel global și regional – regiunea extinsă a Mării Negre), Ucraina, Republica Moldova și, desigur, România.
1. “Ordinea lumii” (sistemul de relații internaționale la nivel global și regional – regiunea extinsă a Mării Negre): Neptuni dionisiaci greu de îmblânzit.
Noul locatar de la Casa Albă va dinamita unele canoane și cutume ale sistemului de relații internaționale, va adăuga acestuia turbulențe și tensiuni. Unele formate regionale se vor recalibra, de altele se va apropia fitilul exploziei fatale. Impredictibilitatea și tranzacționalismul vor fi polii prin care vor respira putere în lume Statele Unite. În unele regiuni și momente tactice, agenții canonici ai haosului (Moscova, Beijing) vor fi tolerați și favorizați de noua administrație de la Washington. În altele, SUA vor intra ele însele într-o “competiție a agenților haosului” care va genera noi dezechilibre. În fine, pot exista și culoare de acțiune ale Rusiei și Chinei pe care noua politică externă a SUA le va închide.
Este greu de crezut că Putin și Trump pot construi o relație fără fisuri strategice. Este greu de crezut că Trump și Xi pot construi o relație fără fisuri strategice.
Este greu de crezut că ne așteaptă în următorii ani, începând cu 2025, o paradigmă a reconstrucției ordinii lumii după linii ce pot fi convenite în acest “triunghi”. Este greu de crezut că ne așteaptă în următorii ani liniști și construcții. Mai degrabă, tulburările și turbulențele vor spori și mai mult. Se vor arăta reciproc „cartonașe” galbene și roșii, într-un meci geopolitic cu scandaluri, eliminări din teren și decizii în camera cu var.
Anul 2025 va consemna debutul unor surprize majore, pe mai multe direcții în politica externă a SUA, nu doar în relațiile cu Moscova și Beijingul, unde se va arunca reciproc cu bezele și noroi; vor exista multiple reconfigurări și relalibrări cu UE, NATO și statele membre, tatonări și turbulențe în relațiile bilaterale cu Franța și Germania, adâncirea clivajelor actuale din UE privind relația Uniunii cu SUA, personalizarea relațiilor bilaterale cu țările europene, favorizarea raporturilor individuale cu lideri din aceeași “familie” ideologică, inhibarea apetitului UE de a deveni un “actor global” (nealiniat la SUA) etc.
Regiunea extinsă a Mării Negre poate rămâne totuși neatinsă de cutremure suplimentare. Trump cunoaște valoarea strategică a regiunii ca zonă de coliziune directă cu noul proiect imperialist rusesc. Cel mai probabil, Trump va menține politica implicării majore în SUA în realizarea unei arhitecturi regionale de securitate la Marea Neagră care să inhibe noi planuri militariste ale Federației Ruse. Este totuși greu de crezut că noul președinte american va abandona regiunea, că își va reduce politicile, interesul, instrumentele și resursele în regiune. Este greu de crezut că acesta va crea spațiu pentru înaintări convenționale sau hibride ale Rusiei în Europa. Dimpotrivă, va crea mai multă putere a SUA în regiune, impunând totodată creșteri militare corelate ale SUA și ale Europei la Marea Neagră.
O schimbare de accent dinspre Europa spre Asia-Pacific a politicii externe americane este foarte probabilă, însă aceasta va impacta mult mai puțin estul Europei (și regiunea Mării Negre) decât vestul ei. Fluiditatea și inconsistența relațiilor bilaterale ale Statelor Unite cu Franța vor împiedica însă o sudură perfectă a inițiativelor lor strategice în regiune. Un agent suplimentar al fragilității coeziunii euroatlantice în regiune îl vor reprezenta relațiile Washingtonului cu Ankara. Este greu de crezut că SUA, Franța și Turcia pot construi, în regiunea Mării Negre, un design securitar coeziv și pe termen lung.
Nici în 2025, liniștea nu va veni la Marea Neagră, iar furtunile vor bate aici constant, fără porturi sigure și cu Neptuni dionisiaci greu de îmblânzit.
2. Ucraina: cavaleria nu mai vine.
Anul 2025 va aduce o încetare a actualei faze militare active a războiului din Ucraina, o „pace temporară”.
Este cert că uzura resurselor aduce părțile beligerante cu fiecare zi mai aproape de negocierea, convenirea și încheierea unui armistițiu de încetare a focului. La uzura resurselor se va adăuga curând o accelerare stratificată a chemărilor publice (externe și interne) la negociere. Pentru Ucraina, actuala situație pe front (și deopotrivă pe fronturile din spatele frontului) este dramatică. Resursele sunt limitate, moralul descrește constant, populația este obosită, iar cavaleria nu mai vine. Rusia s-a calibrat mai bine pentru un război de durată. Rusia pare a fi câștigat tactic războiul pentru resurse – ajutată de parteneri externi care au depășit fricile mici ale unei implicări directe și masive. Absența cronică a resurselor va amâna proiectele grandioase și iluzorii ale Kievului de a-și recupera teritoriile ocupate. Eliberarea acestora va fi amânată sine die; obiectivul tactic major al armatei ucrainene este acela de a rezista pe actualele aliniamente de contact. Victoria uneia dintre părți este și acum, după eșecul scenariului rusesc inițial (blitzkrieg-ul din februarie-martie 2022), la fel de improbabilă ca în aproape toate momentele tactice ale acestui război. Războiul va rămâne fără învingătoriși învinși…
Absența cronică a resurselor va apropia părțile de decizia de inițiere a unor negocieri privind încetarea focului. Medierea Statelor Unite va crea pretextul cel mai favorabil pentru apropieri reciproce. Presiunile multiple externe vor crește după 20 ianuarie 2025 în sensul accelerării consultărilor și negocierilor de pace. Formatele de consultare se vor dezvolta și augmenta rapid. Este obligatoriu ca România să existe plenar în aceste formate, în pofida situației interne critice și faptelor mărunte care fac din noi, din ce în ce mai des, un exemplu negativ de țară cu potențial masiv irosit.
Cel mai probabil, spre mijlocul anului 2025, absența cronică a resurselor și creșterea accelerată a presiunilor externe vor duce la decizii ale părților de a negocia o soluție temporară de încetare a ostilităților militare. Aș crede că mai degrabă “pacea” se va realiza sub forma unei armistițiu/acord care va lăsa nerezolvate sau în ambiguitate strategică marile teme conflictuale. Cel mai probabil, după consultări multiple și în numeroase formate ale părților și ale partenerilor acestora, SUA vor reuși crearea unui cadru funcțional de negociere a soluției politico-diplomatice între Moscova și Kiev. Va deveni astfel posibilă semnarea unui document (armistițiu, acord etc.) care să înghețe actualele ostilități militare. Semnarea acestui acord poate fi anticipată a avea loc la jumătatea anului 2025.
Convenirea/semnarea unui acord se va realiza prin cedări, compromisuri și concesii reciproce. Documentul va statua/indica, cel mai probabil: (1) „aliniamentele de contact” de-a lungul cărora se va realiza încetarea focului; aceste aliniamente vor fi tratate de facto de către părți, ulterior, ca frontiere temporare; de aici și nevoia fiecărei părți de a realiza avansuri teritoriale cât mai ample până la momentul încheierii armistițiului; până la semnarea documentului, Ucraina nu va avea resursele necesare pentru eliberări de teritorii; (2) crearea unei așa-numite “zone de securitate” / „zone neutre”; zona respectivă poate fi creată în imediata vecinătate a aliniamentelor de contact, de-a lungul acestora; (3) „controlul militar și politic al zonei de securitate”; aici, pot fi identificate numeroase variante care să implice actori externi și un mandat internațional reciproc agreat de părți; (4) „garanții de securitate” ce pot fi aplicate ambelor părți, spre a se preveni încălcarea ulterioară a acordului și/sau, cu atât mai mult, spre a se preveni crearea premiselor pentru o nouă intervenție militară de anvergura similară celei declanșate de Moscova în februarie 2022.
Convenirea/semnarea unui acord va aduce o pace temporară, o încetare/înghețare a actualei faze militare active. Odată cu semnarea acestui document și cu încetarea focului, ampele părți beligerante vor avea neîndeplinite obiective strategice (de exemplu, Rusia – controlul teritoriul total al întregului litoral ucrainean la Marea Neagră; Ucraina – eliberarea teritoriilor ocupate). Realizarea acestor obiective strategice restante va fi amânată de părți pentru o nouă fază militară activă. Fiecare parte va utiliza pauza strategică ce va urma încetării focului pentru a se pregăti deja pentru noua fază militară activă. Acordul din 2025 va aduce astfel cel mult o pace temporară, o „înghețare” a războiului, nicidecum o încetare definitivă a acestuia.
3. Republica Moldova: aici va lovi uraganul rusesc în 2025.
Federația Rusă pare a recâștiga unele poziții geopolitice pierdute în regiunea extinsă a Mării Negre. Bătăliile geopolitice recente de la Tbilisi readuc deja Georgia sub influență rusă directă. Moscova pune toate tunurile hibride asupra Erevanului, spre a-l supune și vasaliza din nou. Revenirea Georgiei în sfera de influență rusească redeschide porțile Cauzacului spre lumea rusă și lasă descoperită și singură Armenia.
Simultan cu atacarea porților Caucazului, Moscova joacă din ce în mai brutal în Republica Moldova. Anul 2025 va fi unul decisiv pentru Moscova din perspectiva creării unor destabilizări majore rusești în Republica Moldova. Tentativele anterioare, din 2024, au eșuat temporar. Rusia se înșurubează însă hibrid tot mai puternic în Republica Moldova. Criza energetică actuală, provocată de decizia companiei Gazprom de a înceta livrările de gaz către Republica Moldova, este menită a crea premisele unui dezastru.
Cel mai probabil, Rusia mizează pe frustrări și proteste sociale care vor inflama raioanele transnistrene și relația acestora cu Chișinăul. Focare suplimentare de criză sunt deja pregătite de Rusia în UTA Găgăuzia. Agenții ruși ai haosului acționează zilnic pe tot teritoriul din dreapta Nistrului, la Chișinău, Cahul sau Bălți.
O oportunitate specială de acțiune hibridă o reprezintă pentru Moscova alegerile parlamentare din Republica Moldova, planificate a avea loc în 2025. Cu ample clivaje sociale interne, cu o criză energetică de proporții, cu soluții limitate de a menține pacea socială în raioanele transnistrene, cu o „lume rusă” care înflorește zilnic la Comrat ajutată de sacoșe de ruble și carduri bancare pentru prieteni, cu agresiuni hibride sistemice împotriva infrastructurii critice și cu agenții haosului care lucrează peste tot în instituțiile din Republica Moldova, cu tancuri rusești care se vor fi apropiat primejdios de mult pe culoarul din sudul Ucrainei, drumul către dezastru al Republicii Moldova poate fi foarte scurt.
În 2025, Republica Moldova va reprezenta alerta maximă de securitate a regiunii. Orice ezitare în a preveni sau contracara agresiunea rusească împotriva Republicii Moldova poate fi fatală pe termen lung. Aici mă aștept să lovească uraganul rusesc în 2025. După ce acesta a lovit, în 2024, în Caucaz.
Republica Moldova are nevoie de prieteni care să înțeleagă exact situația critică în care se află, care să fie apți să construiască garanții de securitate pentru Republica Moldova și care să nu ezite în a sprijini Republica Moldova în cele mai cumplite scenarii ce se pot ivi. România este, ca întotdeauna, primul dintre acești prieteni. România trebuie să inițieze/construiască, rapid, împreună cu partenerii strategici, soluții de sprijin și de securitate pentru Republica Moldova. Liderii politici de la București trebuie să iasă rapid din lenea și obișnuința comodă de a “cârpi” în relația cu Chișinăul. Astăzi, Republica Moldova are nevoie mai mult decât oricând de lideri cu viziune și responsabilitate la București. Deocamdată, aceștia lipsesc.
4. România: Să ne pregătim mai bine, cu bună credință, pentru dezastre.
Ultimele luni ale anului 2024 au adus România în vecinătatea unor dezastre. Propriile noastre vulnerabilități (conduitele politice reprobabile ale unei categorii de lideri care mimează etica și cultivă antiselecția, coroborate cu analfabetismul funcțional care cere periodic figuri mesianice) ne țin încă aici.
Avem de făcut un singur lucru – să ne pregătim mai bine pentru dezastrele ce pot urma; de la alegerea cu mai multă înțelepciune a liderilor care ne reprezintă la construirea unei înțelegeri critice a lumii din jur prin dialog, toleranță, etică și încrederea în resursele noastre pozitive. Aceste dezastre nu ne vor ocoli. Vor fi deopotrivă dezastre externe și dezastre interne, care vor cultiva în noi deznădejdi și frici.
Cred că ne putem salva din crivățul acestor ani nevrotici prin bună credință, cinste, reasumarea valorilor care ne fac puternici, curajul asumării neclintite a acestora, dragostea pentru rădăcini, forța sisifică de a construi în fiecare zi o viață mai bună pentru copiii noștri și aducerea zilnică în lume a lucrurilor bune pe care le-am învățat acasă.
În plan extern, pregătirea mai bună pentru dezastre se traduce simplu: fără sinecuri în politica externă și în diplomație; promovarea unei politici pro-active și responsabile; mai multă construcție strategică în regiune; asumarea unei politici externe sustenabile și pe termen lung privind Republica Moldova pe baza unui pact național (un nou „pact de la Snagov”); reconstruirea relațiilor cu Ucraina inclusiv prin lecțiile învățate ale războiului actual (sunt semne că procesul de învățare a acestor lecții se derulează cu dificultate la Kiev, în unele domenii, în mod prioritar în dosarul mereu sensibil al drepturilor comunității românești); consolidarea profilului nostru de țară europeană și euroatlantică și a relațiilor cu aliații și partenerii noștri strategici; mai mult lobby pentru o prezență mai mare a partenerilor noștri în regiune; diversificarea și consolidarea capabilităților naționale militare și de securitate.
O pregătire mai bună pentru dezastre le ține pe acestea dincolo de ușă și departe de ea.
