… dar mai întâi o observație despre „votul util”. Până duminică, toți candidații de pe partea mai mult sau mai puțin dreaptă făceau apel la „votul util”, capabil să ofere celor anti-PSD o șansă reala de izbândă. Până aici, toate bune si frumoase, dar ce candidat avea șanse să intre în turul al doilea? Destul de mulți oameni de bună-credință și ne-afiliați cu PNL au dat dovada de naivitate. L-au votat – cu rețineri, dar l-au votat – pe Nicolae Ciucă, fără să înțeleagă ca numai candidații percepuți, pe buna dreptate sau nu, ca „anti-sistem” si „nescriptați” mai au șansă în ziua de azi. Imaginați-vă ce scor ar fi obținut Elena Lasconi din primul tur!
Din fericire, în cele din urmă, a câștigat. La mustață, dar a câștigat. Mai mult, în finala nu a intrat cel considerat în toate sondajele de opinie câștigător sigur in turul întâi, Marcel Ciolacu, ci surprinzătorul domn Călin Georgescu. Personal, nu mă îngrijorează personajul, oricât de arătos și de „intelectual fin” ar părea. Mai întâi, pentru ca deocamdată nu are niciun partid în spate. Foarte probabil, pragmatic cum e, George Simion îi va oferi AUR pe tavă, dar asta nu va fi suficient. În primul rând, pentru că și-ar „trăda” susținătorii, îmbrățișându-l pe cel pe care l-a înjurat când a părăsit AUR, așa ca scorul de la parlamentare îi va fi afectat de cei care l-au considerat un politician principial. Mai apoi, pentru ca votul falșilor „suveraniști” este deja fragmentat: nu doar Călin Georgescu a plecat din AUR, ci și Diana Șoșoacă. Un partid nou creat, spart rapid in trei facțiuni. Să fie primit!
Optimist cum încerc sa rămân, prefer să văd partea plina a paharului – dreapta reformată și reformistă chiar are acum o șansă! S-a vorbit mult – și pe bună dreptate – despre premiera istorică: pentru prima oara în istoria post-decembrista, PSD nu a intrat în turul al doilea. Neobservată a trecut însă o alta premieră istorică post-decembristă – după înlocuirea lui Cătălin Drulă cu Elena Lasconi, USR a refuzat să își canibalizeze perdanții! Spre deosebire de PSD (Năstase, Geoană, Dăncilă, Ciolacu) sau PNL (Crin Antonescu, Florin Câțu, ș.a.m.d.), Drulă, Ghinea și alții au fost păstrați (și au acceptat!) să îl ajute pe noul președinte al partidului. A fost nu doar o strategie câștigătoare, dar și un semn de maturitate democratică. Iar Lasconi a pariat din vreme pe Ilie Bolojan – un pariu care s-a dovedit câștigător. Sub conducerea lui Bolojan, PNL i-a anunțat susținerea necondiționată în finala pentru prezidențiale. Acum, situația pentru dreapta este mai mult decât promițătoare. Rămas fără resurse, eternul rival, PSD, dă deja semne de mortalitate, așa că și la parlamentare va obține un scor dezamăgitor. PNL a început să se reformeze, dar va pierde și el mai multe locuri în legislativ. Cel care va crește va fi USR și, cu Lasconi în fotoliul prezidențial, înconjurată de consilieri pricepuți, va putea pune la guvernare o coaliție credibila de dreapta, poate și cu UDMR. Să fie primită!
Și-acum, îngrijorarea majoră, pe termen lung, nu doar pentru România, ci pentru toate democrațiile liberale, din Statele Unite până în Europa: democrația directa! Se vorbește mult, în toata media și în academie, despre „explozia populismelor” de tot felul, candidații și partidele „anti-sistem” și pericolul rețelelor sociale. Ceea ce, din nou, se trece cu vederea din cauza copacilor, este … pădurea! Toata lumea „se întreabă și socoate” cine, cum și de ce manipulează rețelele sociale, de la TikTok-ul chinezesc (preferatul „suveraniștilor” români), la Telegraph-ul rusesc, la Facebook-ul, X-ul si Meta-ul americanilor. Toate manipulează într-un fel sau altul, cu un scop sau altul – fără doar și poate. De bună seamă, e important cine-o face, cum și de ce, dar toate acestea sunt consecința democrației directe promovată cu intenție sau nu. De la Platon și Aristotel, trăitori într-o astfel de democrație, la Fondatorii care-au creat a doua Constituție a SUA (după Articolele Confederației) și la Alexis de Tocqueville, toți au vorbit despre acest pericol. De ce? Pentru că, în ciuda nemulțumirilor de „prea puțină democrație”, prea multă devine lesne manipulabilă de către oricine care știe pe ce butoane să apese. În Grecia antică erau demagogii, acum sunt rețele sociale, de care, cu puțină inteligență, poate profita oricine, nu doar „fondatorii” acestora. Morala? Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se împlinească.
