Zelensky a spus: „NATO sau redevenim putere nucleară!” Tabloidul Bild a publicat în aceiași zi un articol citând surse guvernamentale ucrainene care spuneau „dacă ni se dă ordinul, în 3 săptămâni putem construi o bombă nucleară”. Kyivul a negat că o astfel de discuția ar fi avut vreodată loc. Vă promit un festin de informații interesante:
Întrebarea cu adevărat importantă este dacă ar vrea, poate Ucraina să (re)devină putere nucleară? Să începem:
1. Cum s-a ajuns la declarația lui Zelensky?
În 1991 Ucraina devenea prin moștenire, proprietara celui de al 3-ilea arsenal nuclear de pe planetă, depășită fiind doar de SUA și Rusia. În 1994, la Budapesta, Ucraina a semnat un Memorandum prin care se obliga să renunțe la cele 1900 de focoase nucleare alături de capabilitățile de livrare (rachetele), echipamentele de lansare (bombardiere strategice, silozuri de lansare etc) și alte aproape 4000 de bombe nucleare tactice.
În Memorandumul de la Budapesta Ucraina a fost păcălită să accepte un limbaj vag cu privire la asigurările de securitate oferite de către semnatarii actului, SUA, Regatul Unit și rusia, nicăieri nefiind stipulat faptul că vreunul dintre semnatari va sări în apărarea Ucrainei, în cazul în care vreun alt stat, cu atât mai mult unul semnatar, ar agresa Ucraina. Semnatarele mai sus menționate, specifică la punctul 1 totuși că vor respecta suveranitatea și independența Ucrainei în interiorul granițelor existente în 1991, în acord cu principiile stipulate în Acordurile Helsinki (CSCE/OSCE Final Act).
La punctul 4 din Memorandum specifică hotărârea de a cere imediat Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite să acționeze în sensul de a oferi asistență în cazul în care Ucraina este stat agresat. Ce ironie, nu-i așa? Rusia este membru al Consiliului de Securitate, ba chiar lider și cu drept de veto. La punctul 3 semnatarele promit că nu vor folosi constrângeri economice de niciun fel împotriva Ucrainei pentru a o subordona economic.
Este evident că aceste asigurări au fost încălcate de către Moscova (punctul 3) în repetate rânduri până în 2014, ca apoi să încalce toate punctele Memorandumului, ba chiar să se asigure și atunci, dar și în faza invaziei totale din 24 feb 2022 că blochează orice acțiune pe care ONU ar fi dorit să o întreprindă în susținerea Ucrainei. Ucraina este azi victima tocmai încrederii în sistemul internațional de garanții de securitate.
Astfel, cred că este legitim să considerăm Ucraina o țară nu doar victimă a acestui memorandum, dar și o țară înșelată de comunitatea internațională, prin însăși construcția sistemului.
O Ucraina cu 1900 de focoase nucleare ar fi fost în niciun caz victima militară a Rusiei, pentru că descurajarea nucleară este singura, care a funcționat în era modernă. Așadar, Președintele Zelensky, din calitate de victimă agresată constant și înșelată, vine și pune în fața comunității internaționale două opțiuni: Opțiunea Nucleară Ucraineană sau Opțiunea NATO. Ambele opțiuni cu aceiași putere de descurajare. Unicele opțiuni ale Ucrainei, în viziunea Președintelui Zelensky, pentru ca aceasta să nu mai fie în viitor o victimă. Să presupunem că aliații refuză categoric accederea Ucrainei în rândurile lor (nu o fac, dar de dragul scenariului să continuăm).
2. Poate Ucraina să (re)devină putere nucleară?
Ucraina în cadrul Uniunii Sovietice a fost esențială pentru programul militar, spațial și nuclear al URSS. Câteva dintre piesele de puzzle furnizate de Ucraina pentru programul nuclear au fost esențiale și cred că de aici ar trebui să plecăm pentru a ajunge la un răspuns corect:
A. Resursa umană. Know-how, cercetare și dezvoltare în fizica nucleară:
Ucraina dispune de câteva centre de cercetare în domeniul nuclear, care momentan lucrează pentru domeniul nuclear civil. Acestea au stat la baza programului nuclear sovietic, cunoașterea fiind fundația acestui program.
– Institutul pentru Cercetare Nucleară Kyiv. Acesta a fost o piesă centrală în dezvoltarea cunoașterii fizicii nucleare, dezvoltarea tehnologia reactoarelor nucleare etc;
– Institutul pentru Fizică și Tehnologie Kharkiv (KIPT). Element central de cercetare în studiul materialelor, dezvoltarea științei fizicii nucleare la nivel mondial și a fost punct critic, infrastructură strategică, în cadrul dezvoltării programului nuclear sovietic;
– Institutul Politehnic Kyiv. Aici s-a născut programul spațial sovietic. Serghei Koroliov, părintele programului spațial sovietic, aici a studiat;
– Un număr limitat de ingineri, cercetători în tot ceea ce înseamnă vastele științe fizice și chimice ce sunt implicate în dezvoltarea unei arme nucleare;
B. Combustibilul nuclear și procesarea lui:
– 2.4% din zăcămintele de uraniu de pe planetă se află în Ucraina. Îndeajuns încât să construiască nu una, ci mii de bombe termonucleare.
– Minele de Uraniu de la Zhovti Vody (Apă Galbenă), Dnipropetrovsk Oblast. Cel mai important sit de extracție a uraniului din uniunea sovietică. Zhovti Vody a fost un oraș nuclear închis, unul din cele 18 care au existat pe teritoriul Ucrainei;
– Combinatul Chimic Prydniprovsky, Kamianske, Dnipropetrovsk Oblast. Combinatul a fost cel mai important combinat de procesare a uraniului din spațiul sovietic. O altă piesă esențială pentru programul nuclear. Kamianske a fost tot un oraș nuclear închis;
– Plutoniu este un alt combustibil ce poate fi folosit pentru bombe nucleare și poate fi găsit în reziduurile radioactive ale centralelor nucleare civile. Ucraina are 4 astfel de centrale, Zaporojie Nuclear Power Plant (ZNPP), actualmente sub controlul ilegal al Rusiei, Rivne NPPP, Khmelnytskyi NPP și Pivdennoukrainsk NPP care produc îndeajuns de mult material radioactiv pentru a putea extrage plutoniu și a-l îmbogăți pentru a ajunge la puritatea necesară utilizării într-o armă atomică;
C. Producția capabilităților de livrare și lansare a focoaselor nucleare (rachetele):
– Biroul de proiectare Yuzhnoye, Dnipro. Această instituție de cercetare și dezvoltare este responsabilă pentru cea mai temută rachetă balistică intercontinentală (ICBM) dezvoltată de Uniunea Sovietică, R-36, supranumită și SS-18 Satan;
– Complexul industrial Yuzhmash, Dnipro. Această fabrică este responsabilă pentru producerea rachetei ICBM SS-18 Satan și a fost una din piesele centrale pentru tot programul spațial sovietic, producând printre altele și racheta Zenith, iar după ’91 a colaborat cu americanii de la Northrop Grumman pentru producerea rachetei Antares;
– Biroul de proiectare Antonov, Kyiv. A fost responsabil pentru proiectarea avioanelor militare Antonov, printre care și Antonov An-225 Mriya, cel mai mare avion din lume, distrus de ruși în hangarul din Hostomel, Kyiv;
D. Industrii conexe esențiale:
– Complexul metalurgic ucrainean: Complexul Metalurgic Kryvoi Rog, Combinatul Metalurgic Dnipro;
– Complexul chimic ucrainean: Combinatul Chimic Druzhkivka;
– Producția de combustibil pentru rachete: Complexul Yuzhnoye (despre care am scris mai sus);
– Motoare, sisteme de navigație, industrie aerospațială: Turboatom, specializat în producerea turbinelor pentru centralele nucleare, Fabrica electromecanica Dnipro – specializată în dezvoltarea de componente pentru focoase, detonatoare și sisteme de navigație și ghidare a rachetelor, Iskra – specializată în sisteme radar și război electronic (EW);
Dacă însumăm doar informațiile pe care le-am adunat în decursul timpului, o parte dintre ele listate aici am putea ajunge la concluzia preliminară că Ucraina este cât se poate de capabilă să dezvolte arme nucleare având tot ce-i trebuie, de la industria extractoare și de rafinare a combustibilului nuclear, la proiectarea, dezvoltarea și producția de rachete purtătoare și avioane lansatoare de astfel de arme. Dacă această concluzie ar rămâne în picioare, atunci și afirmația Președintelui Zelensky ar fi foarte aproape de îndeplinire, dar și știrea din Bild ar putea fi veridică.
ÎNSĂ!
Pentru a dezvolta arme nucleare, tot ceea ce am scris mai sus este esențial, crucial chiar, însă nu îndeajuns. Ucraina nu dispune de capabilități în câteva verigi cheie din lanțul necesar producerii acestor teribile arme:
A. Proiectarea, dezvoltarea și producerea focoaselor nucleare:
– Arzamas-16 sau Sarov este localitatea nucleară închisă din Rusia unde erau proiectate și dezvoltate cea mai mare parte a focoaselor nucleare sovietice;
– Chelyabinsk-70 sau Snezhinsk, o altă localitate închisă din Rusia, este responsabilă pentru dezvoltarea și producerea focoaselor nucleare (inclusiv termonucleare) sovietice;
– Fabrica de Mașinării Avansate din Moscova este responsabilă pentru asamblarea focoaselor nucleare sovietice;
Ucraina nu a avut niciodată pe teritoriul ei astfel de fabrici, iar punerea pe picioare a unei astfel de industrii excepționale este foarte costisitoare (de ordinul miliardelor de dolari investiți) și consumatoare de timp. Nu este imposibil pentru Ucraina să ajungă la un nivel de dezvoltare tehnologic care să-i permită producerea focoaselor nucleare, însă cu siguranță nu în câteva săptămâni, ci mai degrabă discutăm de ani de zile.
B. Îmbogățirea combustibilului nuclear:
– Tomsk-7 sau Seversk, Combinatul Chimic Siberian din Rusia este una dintre unitățile unde se îmbogățește uraniul necesar construirii unei bombe nucleare și este evident pe teritoriul Rusiei;
– Krasnoyarsk-45 sau Zelenogorsk este o altă unitate de îmbogățire a uraniului și la fel, se află pe teritoriul rusiei;
Ucraina nu a avut niciodată capabilități de îmbogățire a uraniului și nici a plutoniului pe care l-ar putea extrage din reziduurile produse de centralele ei nucleare. Chiar dacă poate unele unități de producție din Ucraina ar putea fi modificate în acest sens, dezvoltarea unor centrifuge pentru îmbogățirea uraniului sau a plutoniului costă la fel, miliarde de dolari și durează ani de zile.
C. Testarea armelor nucleare:
– Uniunea Sovietică și ulterior Rusia și-a testat TOATE armele nucleare în două locuri: Semipalatinsk din Kazakhstan și insula Novaya Zemlya din Rusia. În lipsa unei zone de testare fizice pentru armele nucleare, o alternativă pentru Ucraina ar fi instalarea unei infrastructuri computerizate de simulare prin High-Performance Computic (HPC), adică un sistem ce este folosit în acest moment de majoritatea statelor nucleare.
3. Concluzie:
Astfel, chiar ignorând muntele de bani necesari, panta abruptă necesară dezvoltării de capabilități tehnologice și industriale cruciale pentru punerea în mișcare a unui program nuclear, capabilități de care astăzi Ucraina nu dispune, ignorând și eventualele sancțiuni internaționale venite în urma retragerii și încălcării ulterioare a Tratatului de Neproliferare Nucleară a căruia îi este semnatar Ucraina (chiar în urma Memorandumului de la Budapesta), națiunea ucraineană este improbabil să devină în curând o națiune-putere nucleară.
Ceea ce am scris eu aici bazat pe o informare limitată, pe o înțelegere limitată a subiectului (căci aici chiar discutăm de rocket science și nuclear science), nu este evident literă de lege. Ucraina ne-a mai furnizat minuni în ultimii ani, de la minunea tragică a democrației de la Euromaidan, până la rezistența demonstrată și în ziua de azi împotriva celei de-a doua armate a lumii. Totuși, dacă nu reușește să încalce cumva legile fizicii, Ucraina nu cred că va fi putere nucleară în următorii 3 spre 5 ani. Dincolo de acest orizont de timp, dacă Ucraina începe (sau a început deja) să lucreze în acest sens, orice este posibil.
Așadar, arma „nucleară” de descurajare rămasă la disponibilitatea Ucrainei este accederea în Alianța Nord-Atlantică. Ucraina a fost, este și ar putea fi o extraordinară putere industrială, militară și eventual nucleară, cu care România este în acest moment partener strategic. Dacă leadershipul nostru este inteligent, România (și toată lumea civilizată) va avea de câștigat dintr-o Ucraină democratică, liberă, independentă, suverană și mai ales victorioasă!
