Recentul protest ilegal organizat în București de susținătorii politicianului extremist Călin Georgescu a fost mai puțin expresia unor nemulțumiri de natură politică sau socială și mai mult o deversare a ceea ce putem considera a fi o „nouă religie” izvorâtă din tenebrele mahalalei românești.
O „religie” în care „mesia” este întruchipat de Călin Georgescu, „sfinții” sunt „Căpitanul” Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu, dictatorul fascist mareșal Ion Antonescu, dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu, „preoții” sunt fanaticii dacopați, simpatizanții legionarismului și autoproclamații „luptători patrioți anti-Sistem”, „cruciații” sunt toți cei care luptă împotriva Lumii Libere și a Democrației capitaliste, în frunte cu dictatorul Rusiei, Vladimir Putin, iar „dogmele” sunt o sinteză a celor mai mari și toxice aberații ideologice adunate vreme de 35 de ani în mintea și sufletele unei mulțimi tot mai mari de români bolnavi sufletește. Români cu studii precare, cu o înțelegere strâmbă a vieții, dependenți de un pseudo-creștinism infestat de tradiții inepte și păgâne, obsedați de apologia unui inexistent „trecut glorios al Neamului” populat de imagini falsificate (de filmele propagandei ceaușiste) ale unor voievozi transformați în „sfinți” și „patrioți perfecți”, rădăcina comună pentru toate aceste rătăciri fiind „neamul sfânt al geto-dacilor”, „izvorul civilizației umane”.
Poate că termenul de „mahala” este dur! Da, este o exprimare severă, unii ar zice chiar jignitoare. Totuși, asta este realitatea și mizeria nu (mai) trebuie băgată sub preș…
Marea majoritate a susținătorilor extremistului Călin Georgescu este formată din oameni care, de cele mai multe ori prin voia lor, s-au așezat în mahala. O mahala a analfabetismului funcțional, a conspiraționismului, a negării evidențelor științifice, a renunțării la bunul simțși la utilizarea rațiunii.
Acești oameni sunt victime și deopotrivă, călăi.
Sunt victimele prăbușirii înfiorătoare a sistemului de educație publică din România – al cărui asasin final este actualul (încă!) președinte Klaus Iohannis. Sunt victimele nedreptății sociale în care s-a scufundat comunitatea noastră românească, prin hoția, indolența și cinismul falselor elite politice, religioase, economice și culturale postdecembriste. O nedreptate cu care acești oameni au refuzat (ori nu au știut cum) să lupte. Sunt victimele propriei renunțări la studiu, la progres spiritual, cultural și profesional. Sunt victimele propriilor așteptări nerealiste – cum că în Occident vor ajunge foarte repede să trăiască în bogăție și tihnă, fără prea mari eforturi – de unde o frustrare violentă împotriva sistemului democrației capitaliste.Sunt victimele propriei lașități și incapacități de a se confrunta la nivel personal cu problemele existenței, ajungând să creadă că un șarlatan precum Călin Georgescu va sosi providențial, ca Făt-Frumos pe cal alb din basmele copilăriei, și le va rezolva toate suferințele, lipsurile și eșecurile.
Sunt călăi pentru copiii lor – șocant, pe mulți dintre acești copii inocenți i-am văzut târâți de părinții lor la protestul din București – pentru că decid să le compromită viitorul oferindu-și voturile și susținerea unui impostor ca Georgescu.
Sunt călăi pentru toți acei semeni ai lor pe care reușesc să-i amăgească cu minciuna că extremistul Călin Georgescu este „noul mesia”, „salvatorul României”.
Sunt călăi și pentru noi, cei care am înțeles că extremiștii ca Georgescu, Simion, Șoșoacăsunt dușmanii libertății și demnității noastre, că discursul lor este o înșiruire de aberații și minciuni sinistre, că țelul lor nu este o Românie liberă și democratică, ci o țară transformată în „gubernia” marelui demon de la Răsărit – Rusia asasinului de națiuni, Vladimir Putin, sunt călăi pentru speranțele noastre că România va rămâne în Lumea Liberă.
Se mai poate face ceva pentru aceste creaturi evadate din mahalaua pe care politicienii noștri au creat-o și apoi au ignorat-o vreme de ani și ani, pentru acești oameni care, bezmetic înfășurați într-un drapel Tricolor din a cărui importanță și simbolistică nu au înțeles nimic, vor să incendieze România, crezând cu fanatism că astfel o vor salva?
Cred că lupta pentru sufletele și conștiințele lor este pierdută. Boala lor este prea gravă,capcana în care au căzut este aproape perfectă, iar ei chiar își iubesc închisoarea, crezând că așa sunt, de fapt, liberi…
Singurii pentru care se mai poate face ceva sunt copiii lor…
…iar acest „ceva” înseamnă să reconstruim sistemul de educație publică, să reașezăm Biserica creștină pe temelia credinței curate și onest mărturisite, să depolitizăm și să profesionalizăm administrația publică, să readucem Justiției independența, eliberând-o din bordelul politrucilor, să gonim statul și corupția din economia de piață, să reafirmăm valorile și idealurile naționale în armonie cu idealurile proiectului Europei Unite.
Altfel spus, să restaurăm Democrația în România.
Nu știu însă dacă, nu cumva, este prea târziu pentru aceasta…