Sunt deosebit de convins că președintele Donald Trump își va păstra, și în ceea ce privește pregătirea strategică a noii sale întâlniri cu omologul rus, „tradiția” de a consulta ambele părți implicate direct în războiul din Ucraina. Pe de altă parte, nevoia Kievului de a nu fi lăsat singur la noile negocieri ce vor urma se va menține, chiar va spori în perioada următoare.
Iată de ce sunt convins că, în preambulul întâlnirii la vârf americano-ruse de la Budapesta, ar putea avea loc (în aceeași zi sau în preziua summitului) o nouă reuniune la vârf americano-ucraineano-europeană, cu participarea președinților SUA și Ucrainei, alături de lideri europeni. Este posibil ca această reuniune să aibă loc online, însă o lovitură diplomatică substanțială ar reprezenta-o desfășurarea acesteia în format fizic, în Europa.
Pentru Uniunea Europeană, derularea acestei întâlniri ar reprezenta o compensație față de pierderile simbolice generate de decizia președinților american și rus de a desfășura nouă lor întâlnire la Budapesta.
În acest context, aș fi convins că diplomația poloneză pregătește deja o ofertă pentru a găzdui, cu o zi înainte de summitul americano-rus de la Budapesta, un summit americano-ucraineano-european la Varșovia. De ce nu, planuri similare ar putea avea/pregăti/promova și Bucureștiul. Astfel încât, pentru următoarele săptămâni, nu exclud apariția unor surprize diplomatice (de acest gen și nu numai), specifice etapelor de negociere la vârf a unor teme delicate.
În posibilele decizii viitoare privind transformarea vizitei lui Trump la Budapesta într-un mini-turneu european ar putea conta numeroase elemente, de la calitatea relațiilor interpersonale ale liderilor la greutatea geopolitică a fiecărei țări UE care ar putea intra în competiția pentru găzduirea acestui posibil summit SUA-Ucraina-UE-capitale UE. Favorita logică este Polonia.
Un “upercut” diplomatic dat de administrația americană blocajului permanent exercitat de Moscova în procesul de negociere a încheierii fazei militare active în Ucraina l-ar reprezenta chiar o vizită strategică surpriză a președintelui Donald Trump la…. Kiev, înainte de sosirea acestuia la Budapesta. Oricât de puțin probabil pare acum un astfel de scenariu, el poate fi luat în calcul.
Cu sau fără aceste surprize, oportunitatea reală de apropiere a pozițiilor părților în sensul convenirii unor compromisuri ce pot genera o soluție politico-diplomatică pentru războiul din Ucraina este aproape închisă, în pofida reluării dialogului la vârf americano-rus și a celui americano-ucrainean. Sunt sceptic cu privire la posibilitatea ca în următoarele luni să se obțină progrese reale în această direcție. Cred că actuala fază a medierii americane se va epuiza odată cu noile întâlniri la vârf, iar discuțiile de adâncime privind concesiile reciproce care pot fi realizate pentru o soluție politico-diplomatică (armistițiu de încetare a focului, acord de pace etc.) vor „îngheța” până în primăvara anului viitor.
Nu exclud totuși ca partea rusă să încerce să păcălească vigilența Washingtonului propunând mici concesii care vor putea menține deschisă, pentru următoarele luni, fereastra unor noi tergiversări tactice (fereastră care ar răspunde interesului pe termen scurt și mediu al Moscovei). Din nou aceste posibile (și teoretice) concesii vor fi anunțate triumfalist, însă ele nu vor genera efecte directe majore în planul convenirii unei soluții reale de pace în Ucraina. Pacea va rămâne încă foarte, foarte departe.
Șanse mici pentru negocierea și convenirea unei înțelegeri privind oprirea actualei faze militare active (nu a războiului în sine) există, însă ele vor crește la foc mic și poate vor produce prime rezultate vizibile abia peste câteva luni.
