Ceea ce o guvernare limitată nu poate promite este salvarea colectivă şi plenitudinea fericirii. Modestă, fermă şi pragmatică, ea se mărgineşte să permită oamenilor să se dezvolte, organic, în spaţiul de autonomie conferit prin drepturile naturale pe care le deţin.
O guvernare limitată va avea, invariabil, un singur scop, acela de a apăra viaţa imperfectă a celor ce locuiesc în cetate : ferită de elanuri utopice, ea nu va încerca să aducă natura umană pe drumul perfecţiunii geometrice, având în minte un plan al raţiunii eliberatoare.
O guvernare limitată va prefera, mereu, reformismul ce priveşte, atent şi pragmatic, la peisajul social: ea va refuza revoluţiile şi nu se va angaja pe calea funestă a voluntarismului prometeic.
O guvernare limitată se va mărgini să protejeze şi să garanteze egalitatea în faţa legii, fără a îmbrăţişa egalitarismul ca misiune a politicilor sale: experimentele progresiste şi delirul etnocratic îi vor fi străine, de vreme ce ea nu poate accepta reducţionismele şi mesianismele.
O guvernare limitată se va opune, implacabil, etatismului ce sufocă: lecţia pandemiei a arătat pănă ce la punct statele sunt pregătite să uzurpe libertăţile, invocând necesitatea binelui comun.
Guvernarea limitată este, aşadar, alternativa la creşterea autorităţii de stat dincolo de limitele rezonabile. În era digital, tehnologia devine nu un aliat al libertăţii, ci instrumentul de care tiranii se pot servi, spre a o lichida, definitiv. Republica Populară Chineză este imaginea teribilă a acestui viitor al represiunii.
Guvernarea limitată nu este nici lașă şi nici izolaţionistă. Ea caută, în lumea care ne înconjoară, semnele neliniştitoare ale pericolelor de mâine şi acordă apărării naţionale poziţia pe care pacifismul orb o refuză, iresponsabil.
Guvernarea limitată răspunde, fără ezitare, fanatismului ce se iveşte în mijlocul societăţii. Islamismul, stângismul şi etnocraţia îi sunt inamici: ea nu îi poate nici ignora,nici încuraja.
Mai este posibilă, în anul de graţie 2024, o asemenea guvernare limitată? În măsura în care ne întoarcem la libertate şi la sursele ei, în măsura în care refuzăm, pe urmele liberal-conservatorismului, aventura utopică, guvernarea limitată nu este un ideal himeric. Contractul pe care ea se bazează se cere respectat şi garantat: alternativa la ordinea domniei legii este despotismul întronat de oamenii-masă.
