Asistăm la cea mai importantă reconfigurare a peisajului politic occidental de după terminarea Războiului Rece. Dacă până nu demult stânga și dreapta aveau teme asupra cărora cădeau de acord, „conservatorii” și „progresiștii” de astăzi par să fi ars orice punte de legătură între ei. Iar pe fondul acestei polarizări tot mai accentuate, se produce o schimbare semnificativă a semanticii principalelor concepte politice. Pentru a preveni posibile confuzii, trebuie făcută precizarea că există o diferență între definiția intrinsecă, formulată de specialiști, și semantica unui concept. Aceasta din urmă reprezintă conținutul mental-intuitiv pe care-l evocă un cuvânt. Operăm, așadar, cu percepții formate și determinate de realitățile vremii. Referințele din articol la progresism, conservatorism, centru, stânga și dreapta trebuie interpretate în această cheie.
În mod tradițional, reprezentarea relației dintre stânga, dreapta și centru corespunde cu o axă (vezi fig. 1). Într-o asemenea configurație, principala opoziție apare între cele două „capete” ale axei, adică între stânga și dreapta, centrul reprezentând o zonă gri, fără o identitate clară și aparent incapabilă să împace pe nimeni. Într-adevăr, într-o lume caracterizată de moderație, flexibilitate și deschidere spre compromis constructiv, este mai ușor să te poziționezi de o parte sau de alta a axei, pentru că îmbrățișarea plenară a valorilor promovate de doctrinele moderate nu este o precondiție pentru aderare la acestea. Elasticitatea se reflectă și în semantică difuză a stângii, respectiv a dreptei. E greu să identifici clar unde se termină una și unde începe cealaltă. Iar a fi „de centru” într-un asemenea context înseamnă a fi nehotărât sau pur și simplu a refuza să alegi una dintre opțiunile politice rezonabile.
Dar nu (mai) trăim într-o astfel de lume, iar dreapta și stânga și-au definit foarte clar spațiul în care operează, delimitându-se net una față de cealaltă. Astăzi, pentru a fi primit și păstrat în oricare dintre bulele radicalizate, ești nevoit, pe de o parte, să-ți afirmi devotamentul necondiționat față un set de valori și principii, iar pe de altă parte, să respingi categoric principiile la care aderă oponenții. Evident, orice derapaj de la aceste reguli te descalifică. În plan semantic, observăm două tendințe interesante. În plan conotațional, denunțarea vehementă, de multe ori agresivă, a taberei adverse determină o degradare a paradigmelor conceptelor de conservatorism și progresism, ceea ce se traduce prin utilizarea tot mai frecventă a cuvintelor conservator, conservatorism, progresist, progresism etc. în sens peiorativ, nu doar de către adversari, ci și de către cei care nu se identifică cu niciuna dintre ideologiile radicalizate ale vremii. Privind lucrurile din perspectivă diacronică, degradarea la care asistăm este regretabilă și nedreaptă, iar mulți dintre cei care se autoproclamă azi ca reprezentanți ai stângii sau ai dreptei mainstream ar fi rapid descalificați de predecesorii lor. E suficient să ne imaginăm un dialog între Ronald Reagan și Donald Trump sau între François Mitterrand și Jean-Luc Mélenchon ca să ne dăm seama de acest lucru.
A doua schimbare este mai importantă și vizează întreaga geometrie a principalelor concepte politice. Prin autodelimitările impuse de cei doi poli radicalizați, pe lângă opoziția tradițională dintre stânga și dreapta, se creează un nou sistem de opoziții, respectiv între stânga și centru și dreapta și centru. Axa pe care o descriam mai sus se transformă într-un triunghi cu vârful orientat în jos (vezi fig. 2), iar Centrul capătă o semnificație cu totul nouă. Adepții Centrului de astăzi sunt moderații, adică cei care refuză asumarea principiilor rigide, precum și a direcțiilor impuse de ideologiile radicalizate. În această nouă lumină, după cum susține și demonstrează excelent Aurelian Crăiuțu în articolul său „Centrul vital” ca fațetă a moderației, centriștii de astăzi nu au nimic în comun cu ezitarea și eventuala lipsă de fermitate a centriștilor de ieri. Dimpotrivă, misiunea lor fermă este menținerea valorilor care au creat și alimentat, timp de multe decenii, bunăstarea și democrația în lumea occidentală. De asemenea, opțiunea pentru Centru nu înseamnă adoptarea unui amalgam doctrinar, ci doar asumarea căii moderației, a unui modus operandi care ține cont de particularitățile fiecărei probleme în parte și deschiderea spre coalizare pentru atingerea unor obiective comune. De altfel, există deja termenii centru-stânga și centru-dreapta care desemnează cele două direcții doctrinare distincte subsumate Centrului.
Schimbările lingvistice, inclusiv cele semantice, se produc natural, dar mereu asumat. Ele reflectă o voință a vorbitorilor, cum ar fi voința de a simplifica structuri, de a asocia predilect un cuvânt polisemantic cu o anume activitate, dar și de a exprima lucruri noi sau de a acoperi goluri apărute în stratul lexico-semantic. În speța de față, ne situăm în ultimul caz: apariția conceptului de Centru ca mod de manifestare a moderației și a democratismului în societate reflectă voința oamenilor de a umple golul lăsat de arderea punților dintre stânga și dreapta și, implicit, de a construi o alternativă politică viabilă pentru viitor!
Centrulpolitic.ro derulează un mic sondaj referitor la valorile care definesc Centrul astăzi. Îl puteți completa aici.
