Ciocnirea de la Planșeul Piața Unirii depășește cu mult planul administrației, cu hățișurile sale legale și birocratice și cu interesele locale. Luni, 14 octombrie, în vatra Bucureștiului, am văzut ciocnirea între două moduri de gândire politică.
Primul, bazat pe lege și birocrație (în sensul ei clasic, nimic peiorativ). Primarul general Nicușor Dan a fost imaginea statului procedurilor, al legii, al dreptului. Un sistem, poate, mai lent în decizii și în aplicarea lor, dar predictibil și funcțional, în măsura în care dispune de oamenii pregătiți în posturile potrivite. Nimic spectaculos, în sine. Dar o garanție că drepturile fiecăruia în parte ca și interesul public pot fi respectate.
Nu este un stat infailibil, este departe de a fi perfect, dar are o direcție și un sens.
De partea cealaltă, am văzut statul arbitrariului, al voinței politice care, la nevoie, își confecționează singură acoperirea legală pentru a acționa și nu se sfiește să folosească instituții de forță plătite din bani publici pentru a se proteja.
Un primar de sector, flancat de poliția sa locală, decis să-și pună în aplicare planul propriu, sub imperiul urgenței. Acțiune directă, fără hârțogăraie! Am decis, am făcut. Am și făcut.
Primarul general Nicușor Dan, cu hârtiile sale – „fără valoare”, în accepțiunea celeilalte tabere – a fost lăsat singur. Poliția națională nu a intervenit în aplicarea unei decizii a administrației Capitalei. Prefectul, reprezentant al Guvernului, a luat fățiș partea Sectorului 4.
Și totuși, lăsat singur de instituțiile statului, Nicușor Dan a obținut o victorie. Daniel Băluță, primarul Sectorului 4, și-a retras organizarea de șantier.
Dar această victorie a fost posibilă numai în actualul context electoral.
Acțiunea primarului Băluță a readus în prim-plan imaginea PSD ca partid-stat, gata să să calce în picoare proceduri și principii pentru atingerea propriilor scopuri. Și… unde? În București, unde persoana vea mai votată este, de departe, Nicușor Dan.
În perspectiva alegerilor prezidențiale, de care depinde viitorul său politic, premierul Marcel Ciolacu știe că are o mare problemă cu această imagine a PSD. Și vrea să o facă uitată. Ordonanța 13 sau scandalul secțiilor de votare din diaspora de la alegerile din 2014 trebuie făcute uitate. Iar pentru aceasta, Marcel Ciolacu nu are nevoie de scandal, de controverse și de momente tensionate. Campania trebuie să decurgă lin, fără incidente.
Alegătorii de centru-dreapta trebuie ținuți în amorțire și opțiunile lor este bine să rămână cât mai divizate, între Elena Lasconi, Mircea Geoană, Nicolae Ciucă și alți candidați mai mici. Să simtă că s-au săturat să tot aleagă răul cel mai mic și să stea acasă.
Cu cât mai mulți cu atât mai bine și cu atât mai multe șanse pentru turul doi în dreptul lui George Simion – singurul rival pe care Marcel Ciolacu îl poate bate în competiție unu la unu.
Imaginați-vă ce-ar fi însemnat o continuare a scandalului și câteva sute de activiști civici – într-o primă fază – înconjurând șantierul. Oare cum ar fi acționat poliția din sectorul condus de Băluță? O singură greșeală și protestul s-ar fi transformat într-unul de mari proporții, într-un București cu opțiunile politice cunoscute în urma alegerilor europene și locale din 9 iunie.
Dar alegerile vor trece și confruntarea primarilor de sectoare PSD cu primarul general va căpăta o nouă amploare. Cu două efecte posibile. Unul: strivirea lui Nicușor Dan sub șenilele politice ale viitoarei coaliții de guvernare. Doi: transformarea lui în liderul incontestabil al opoziției politice în următorii ani. Adică exact ce-i lipsește centrului-dreapta.
