Cazul profesorului din Buzău care a făcut la clasă propagandă legionară și pro-Georgescu nu ar trebui lăsat să treacă cu ușurință.
În primul rând, pentru că ne-am amăgi dacă l-am considera o excepție nefericită și nu ceea ce este cu adevărat: partea vizibilă a aisbergului.
Cazul de la Buzău a ajuns în spațiul public pentru că în ”audiență” s-a găsit cineva care să-l expună, cineva s-a simțit deranjat.
Vorbim despre un liceu cu nume: Colegiul Național B.P. Hașdeu. Nu e deloc un liceu oarecare.
Dar avem noi, oare, vreo idee despre ce se întâmăplă în orașe mici, în școli de periferie? Vorbim despre zone în care un discurs de tip xenofob și legionaroid chiar poate fi considerat unanim drept esența patriotismului.
Partea bună este că, în cazul de la Buzău, au existat reacții.
Ministrul Educației, Daniel David, a rupt-o, în sfârșit, cu practica încetățenită de ani și ani de zile de către predecesorii domniei sale, aceea de băgare a capului în nisip. Nu odată astfel de derapaje au fost sesizate în spațiul public, Niciun ministru nu a avut până acum curajul sau spiritul civic să reacționeze.
Mai mult, Parchetul s-a autosesizat, lucru rar întâlnit.
Desigur, de la sesizare până la o soluție care să dea un exemplu în societate este un drum extrem de lung. Până acum, nimeni în România nu a plătit pentru cultul criminalilor de război, pentru promovarea ideilor legionare și a liderilor legiionari, pentru negarea Holocaustului sau antisemitism. Magistrații doar au cerut înăsprirea legii, în timp ce nici măcar n-au aplicat-o pe cea existentă. Rezultatul: o normalizare a limbajului de extremă dreapta, izvorâtă din convingerea impunității.
În așteptarea unor răspunsuri din partea oamenilor legii, o temă de dezbatere rămâne: rolul pe care îl poate avea studierea religiei în școală. Mai ales că, în noua lege a educației, Religia a fost introdusă și ca probă opțională la Bacalaureat!
Acest obiect se studiază în toți anii de învățământ, începând cu clasa pregătitoare și până în ultimul an de liceu. Puține discipline se bucură de un asemenea ”privilegiu”. Cu toate acestea, este îndoielnic că studierea îndelungată a religiei în școală a reușit să promoveze cunoașterea și toleranța.
La 24 noiembrie 2024, România a fost șocată de rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale.
Și mulți s-au întrebat imediat: cum se face că, în timp ce religia se studiază temeinic în școli de mai bine de 30 de ani, milioane și milioane de români nu s-au dovedit capabili să facă distincția între mesajul creștin și cel new-age, promovat de candidatul plasat pe primul loc?
Avem, într-adevăr, o mare problemă cu predarea religiei în școlile noastre. Cu bagajul de cunoștințe și valori care le sunt transmise elevilor în cadrul acestor ore.
În acest peisaj sumbru este însă de semnalat un aspect dătător de speranțe.
Un grup de experți din zona societății civile, instituții publice și universitari din marile centre academice a elaborat o strategie de politică publică pentru combaterea extremismului și apărarea principiilor democratice. Documentul va ajunge în câteva zile pe masa guvernanților.
Ar putea fi un început pentru un drum lung și anevoios. Dar care merită parcurs.