Revine logica sferelor de influență în Europa? Politologul Raluca Moldovan (UBB) analizează riscurile ca interesele României să fie trecute pe plan secund în viitoarele negocieri cu Rusia și explică de ce o „pace strâmbă” ar normaliza șantajul Moscovei.
Adevărul: Europa se pregătește de negocieri cu Rusia, iar în Est revine o veche groază. Avem motive să ne temem că interesele noastre vor fi trecute pe plan secund, mai ales că printre numele vehiculate să reprezinte UE în relația cu Rusia nu se află niciun est-european?
Raluca Moldovan: Da, există motive de îngrijorare, dar nu aș formula problema doar în termeni de geografie politică — est-european versus vest-european. Problema reală este dacă eventualele negocieri cu Rusia vor porni de la experiența statelor care au înțeles cel mai devreme natura amenințării ruse sau de la reflexele mai vechi ale unor capitale occidentale, unde încă există tentația de a trata Rusia ca pe un partener dificil, dar indispensabil. Pentru Polonia, statele baltice, România, Cehia sau Finlanda, Rusia nu este o abstracțiune strategică. Este o amenințare istorică, militară, informațională și politică foarte concretă.
Faptul că nu apare, cel puțin deocamdată, un est-european între numele vehiculate pentru o eventuală reprezentare europeană poate alimenta această anxietate. Nu pentru că un est-european ar avea automat dreptate, ci pentru că absența regiunii din asemenea formule transmite un semnal prost: cei mai expuși riscului pot ajunge să fie consultați, dar nu neapărat incluși în definirea rezultatului. Or, aceasta ar fi o eroare majoră. După 2022, Europa nu mai poate negocia securitatea continentului în formule de tip „marile puteri decid, flancul estic se conformează”.
Totuși, trebuie spus că la nivelul UE există și o corecție importantă: Kaja Kallas, șefa diplomației europene și fost premier estonian, a transmis foarte clar că Rusia nu poate decide cine vorbește în numele Europei și că UE nu trebuie să intre în logica unei păci impuse Ucrainei. De asemenea, miniștrii europeni au respins ideea ca Moscova să influențeze alegerea unui eventual interlocutor european. Așadar, pericolul există, dar există și o conștientizare mult mai puternică decât în trecut că o pace construită peste capul Ucrainei și al est-europenilor ar fi o falsă pace.
Marile puteri decid, Flancul Estic se conformează
Care ar fi cel mai prost scenariu în această privință pentru est-europeni?
Cel mai prost scenariu ar fi o înțelegere care îngheață războiul din Ucraina fără să rezolve cauza lui: imperialismul rusesc. Adică o formulă prin care Rusia păstrează teritorii ocupate, primește o relaxare graduală a sancțiunilor, iar Ucraina este împinsă spre o neutralitate vulnerabilă sau spre o zonă gri de securitate. Pentru est-europeni, aceasta ar fi o reeditare, în forme contemporane, a logicii sferelor de influență: nu se mai trasează granițe cu creionul pe hartă, dar se decide cine are dreptul la securitate deplină și cine rămâne într-o zonă tampon.
Un asemenea acord ar fi periculos nu doar pentru Ucraina, ci pentru întregul flanc estic. Ar transmite Moscovei mesajul că agresiunea militară produce rezultate politice dacă este susținută suficient de mult. Iar Rusia exact asta testează: nu doar capacitatea militară a Ucrainei, ci răbdarea politică a Occidentului. Dacă Europa și Statele Unite acceptă un compromis care recompensează agresiunea, următorul pas nu va fi moderația Rusiei, ci recalibrarea presiunii asupra Moldovei, Georgiei, Mării Negre, statelor baltice și, prin mijloace hibride, asupra României și Poloniei.
Pentru est-europeni, scenariul cel mai prost este deci nu războiul deschis imediat, ci o pace slabă, prost garantată, care cumpără liniște pe termen scurt cu insecuritate pe termen lung. Este genul de soluție care ar putea fi prezentată public drept „pragmatism”, dar care în realitate ar însemna normalizarea șantajului strategic rusesc.
Interviul complet este disponibi pe https://adevarul.ro/securitate-si-aparare/ue-anunta-negocieri-cu-rusia-iar-vechea-spaima-2533695.html.
