Este răpit, internat la psihiatrie, hărțuit, i se ucide câinele. Nu-și poate trăi viața, pentru că nu-și poate ceda dreptatea unui stat dictatorial care face tot mai multe abuzuri și pentru care viața oamenilor simpli devenise o amenințare. Și, totuși, dispare fără urmă în 1991, când noul stat democratic abia mijea.
Mulți scriitori, intelectuali publici ale căror gesturi au fost scenografice, mai degrabă formale, ajung să ocupe prima scenă a acestei discuții în dauna, de pildă, într-un mod aș spune programatic, a disidenței muncitorești sau a rezistenței oamenilor simpli, care s-au opus dictaturii comuniste de pe poziții nu ideologice, ci ale unei clarități morale care nu a cedat niciun centimetru, spune Mihai Demetriade, consilier superior în cadrul Direcţiei Cercetare a CNSAS, autorul uneia dintre cele mai puternice cărți despre represiunea comunismului târziu din România – Ț𝒂𝒓𝒂 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒔𝒊𝒏𝒈𝒖𝒓 𝒐𝒎. 𝑶 𝒎𝒊𝒄𝒓𝒐𝒊𝒔𝒕𝒐𝒓𝒊𝒆 𝒂 𝒓𝒆𝒑𝒓𝒆𝒔𝒊𝒖𝒏𝒊𝒊 𝒅𝒊𝒏 𝒂𝒏𝒊𝒊 𝟏𝟗𝟕𝟎-𝟏𝟗𝟖𝟎 (Editura Polirom).
Mihai Demetriade, cartea se numește Țara unui singur om, o micro-istorie a represiunii din anii 1970-1980. La prima vedere, înainte de a citi cartea, am spus că acest singur om este Nicolae Ceaușescu. Pentru că atunci când te gândești la perioada comunistă, să spui un singur om, te gândești la dictator. Dar nu este vorba despre asta, este din contra, vorba despre un om obișnuit, cu țara lui în spate și care a reușit să treacă cu această țară până în după 1990, când a dispărut. Aș vrea să începem de aici. Cine este Marin Chiriță și cum ați ajuns la povestea lui?
Mulțumesc pentru invitație și pentru primele cuvinte care deschid, de fapt, o problematică interesantă. Este țara unui singur om și pentru că personajul nostru principal își revendică de fapt o țară, își revendică o cetățenie și o ia foarte în serios. El este un om normal. Până la urmă își revendică și își asumă inclusiv cetățenia socialistă pe care o duce până la ultimele consecințe.
Marin Chiriță sunteți dumneavoastră, Magda Grădinaru, sunt eu, e colegul care ne filmează. Este un muncitor zilier, care este angajat inițial la Șantierul Naval din Constanța pe post de docher, undeva în 1967 și balansează între diferite munci, încărcător, descărcător, în fine, șeful unei echipe de munci dure cu ziua.
Singurele lui contracte de muncă pe perioadă mai lungă sunt în perioada aceea 1967, 70, 71, după care intră într-un alt regim de existență.
Deci este un om absolut normal, fără niciun fel de ambiții opoziționiste, fără niciun fel de tradiție sau istorie ideologică atipice. Nu este un moștenitor al dușmanilor ideologici, pe care regimul și-i desemnase așa. Adică nu este un fost membru PNL sau PNȚ, n-are niciun tip de istorie politică în spate. Este un muncitor ca noi toți.
Și care la un moment dat ajunge să fie un dușman pe lista de sus a regimului comunist.
Întrebarea asta e: cum ajunge așa un om obișnuit? Cum ajung Marin Chiriță sau Magda Grădinaru un dușman al statului? Este o întrebare fundamentală. Cum ajungi dintr-un cetățean oarecare un dușman al statului?
Întrebarea asta despre cum te desenează statul ca dușman, ca entitate care pune probleme, ridică, de fapt, o lume în fața noastră. Pentru că toate garanțiile unei cetățenii, toate garanțiile legale, toate garanțiile normative nu sunt suficiente pentru protejarea lui Marin Chiriță. El este desenat pe harta agresivă a opoziției de către stat, de instituțiile lui și ajunge aici printr-un eveniment banal.
Practic, din salariu își cumpăra niște bunuri pe care le depozita într-o cameră pe care o închiriase și care bunuri trezesc suspiciunea proprietarului camerei pe care o închiriase și, cum se întâmplă într-o lume bolnavă, proprietarul ajunge să denunțe chiriașul, suspicionând că bunurile respective ar fi provenite dintr-un furt și evident că autoritățile folosesc turnătoria organizând o percheziție inițială ilegală, adică în absența unor proceduri legale de care ar putea cumva să legifereze o atare acțiune, adică proces-verbal de percheziție, martori, prezența proprietarului bunurilor sau a chiriașului, adică a lui Marin Chiriță și constată existența acestor bunuri pe care le pun inițial sub un semi-sechestru neoficial.
Puteți citi continuarea interviului pe https://spotmedia.ro/stiri/politica/a-fost-rapit-internat-la-psihiatrie-i-au-ucis-cainele-si-a-disparut-fara-certificat-in-deces-dupa-ce-comunismul-a-cazut-cum-era-daca-am-fi-stiut-putin-despre-chipurile-represiunii-interviu-video