”The best lack all conviction, while the worst
Are full of passionate intensity”.
The Second Coming, W.B. Yeats
”Nu mă interesează politica”, ”eu nu fac politică”, ”toți sunt la fel” ș.a. – sunt răspunsuri reacție la subiecte politice ale cel puțin unei treimi din cetățenii români cu drept de vot.
Situația este destul de bizară, dată avem în vedere impactul politicii în viața fiecăruia dintre noi, faptul că politicile publice în domeniul social, economic, educațional, politică externă și de securitate a țării noastre sunt determinate, în primul rând, de viziunea partidelor politice aflate la guvernare.
Pe de altă parte, mulți dintre cei interesați de viața cetății, fie chiar și temporar, frustrați de situațiile sociale și/sau economice, de provocările majore din societate: AI, schimbări climatice, Green Deal, imigrație, terorism, războaie etc., încep să se simtă tot mai atrași de ofertele discursurilor extremiste de dreapta sau stânga, de iliberalism ș.a., și cad în capcana acestora – în speranța obținerii unor soluții rapide, eficiente și convenabile pentru problemele cu care se confruntă ei și/sau societatea. Dar aceste oferte nu au nicio garanție de concretizare și vin, totdeauna, la pachet cu multe alte probleme, al căror potențial negativ exclude orice beneficiu, pentru că pun în pericol valorile democrației liberale, singurele în măsură să asigure progresul și viitorul confortabil al națiunilor.
Realitatea este destul de sumbră – traversăm o perioadă în care democrațiile, consolidate sau aflate la începutul etapei de maturizare, sunt (deja) scene ale extremismului populist, în care se contestă valorile și principiile clasice pe care s-au fondat actualele națiuni democratice, diferențele cantitative și calitative ale prestațiilor radicalizate nefiind date, în mod necesar, de criteriile uzuale: nivel general de trai, de educație, standarde ale statului de drept etc, pentru că ele se manifestă cel mai puternic chiar în societățile cele mai avansate.
Chiar dacă, la o comparație empirică cu importante state europene, în țara noastră, după spaima dată de surprizele ultimelor alegeri parlamentare naționale, pericolul extremismului pare că nu este atât de important, contaminarea poate genera creșteri spectaculoase, greu de anticipat.
Motiv pentru care persoanele raționale, mai puțin vocale în prezent, ar trebui să se implice în ponderarea influenței negative a celor răi, a extremiștilor în general, dar și a ”politicienilor care fac comerț cu frica și furia oamenilor” pe care-i amintea Yair Zivan, într-un recent eseu: Why political centrists must rediscover their passion .
Atenuarea radicalismului și combaterea efectelor populismului sunt deziderate ce pot fi atinse doar prin crearea unei mase critice situată asumat în zona de echilibru, de rațiune, de centru, în toate planurile existenței sociale: problematici politice, juridice, culturale, educaționale, sociale, economice, indiferent de opțiunea politică personală, care poate fi de (centru-) stanga sau de (centru-) dreapta.
În plan personal, centrul (politic) nu pare o alegere confortabilă, pentru că poziționarea ”la centru”, în zona de moderație, de echilibru te plasează, pe de o parte, în exteriorul (susținătorilor) curentelor de stânga/dreapta, iar pe de altă parte împotriva ”curentului” creat în principal de către cei răi sau rău intenționați, dar care se manifestă cu multă vehemență.
Cu toate acestea, atât la nivel individual, cât și la cel al societății în asamblul său, moderația (politică) – așa cum o descrie Aurelian Crăiuțu (profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Indiana, Bloomington, SUA) – sau centrul (politic) moderat reprezintă, de departe, cea mai sustenabilă, constructivă și eficientă opțiune pentru viitor, în special în perioadele complicate, cum este cea pe care o traversam acum, perioadă marcată de radicalizare, extremism, polarizare și populism. Centrismul este un instrument de echilibrare necesar în contexte în care clasicele doctrine de stânga și de dreapta eșuează, prin migrarea către extreme a unei părți semnificative a leaderilor și/sau susținătorilor lor tradiționali.
În viata socială și politică centrul reprezintă, în esență, respectarea valorilor democrației liberale, instrumentul prin intermediul căruia se pot echilibra și rezolva rezonabil problemele generate de interese și situații aflate în aparent sau evident conflict, la nivel național, european și/sau global, cum sunt cele legate de economia de piață, capitalistă și nevoia de protecție socială, protecția datelor personale și nevoia de securitate a statelor, imigrația și nevoia de protecție a naționalilor și a economiilor, diferențele tot mai mari ale nivelului de trai, și putem continua.
Societățile democratice nu pot rezista fără moderație în aspectele esențiale ale relațiilor inter-umane, fără toleranță, compromis, înțelegere reciprocă, echilibrul între libertăți și obligații, corectitudine, respect real față de celălalt.
Centrul moderat nu este o naivitate, ci o abordare realist optimistă, pragmatică și constructivă a unei realități sociale și politice ale cărei coordonate nu se mai plasează în limitele de toleranță ale unui organism sănătos, fără a știrbi în vreun fel din vocația beneficiilor sale în orice context istoric.
România are nevoie de rațiunea și echilibrul centrului moderat, în oricare formă se poate manifesta acesta: partid sau platformă civică care reunește intelectuali raționali și devotați moderației și valorilor democrației liberale, în jurul căreia se pot contura puternice construcții aplicate, dar și o masă critică capabilă să genereze anticorpi puternici la toate formele de extremism și o politică inteligentă.
1 Yair Zivan, Why political centrists must rediscover their passion, The Economist, Jun 11th 2024.
