„Centrul rezistă”, a fost una dintre declarațiile politice făcute imediat după primele rezultate ale alegerilor din 9 iunie. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a transmis acest mesaj după ce rezultatele preliminare ale alegerilor europarlamentare au arătat creșteri importante ale partidelor conservatoare, de extremă-dreaptă și scăderi semnificative ale familiei liberale și ale verzilor europeni. Altfel spus, spectrul politic european înclină spre dreapta, dar centrul rezistă.
UE navighează ape tulburi. Ne aflăm în mijlocul unei mări agitate, cu acul busolei mergând haotic între est și vest. În acest peisaj dezorientat, România nu e nici pe departe căpitanul.
Trăim într-o Românie a creșterii economice fără precedent, dar ne permitem din ce în ce mai puține. Plătim din ce în ce mai multe taxe, dar ne întrebăm din ce în ce mai mult pe ce se duc. Îi criticăm pe cei vulnerabili că nu votează informat când singura politică pe care ei o cunosc este cea prin care trăiesc de pe azi pe mâine.
Ne lăudăm că atragem investitori când companiile noastre sunt sufocate de birocrație. Vrem spitale ca în străinătate, dar nu vrem ca Bruxelles-ul să armonizeze standardele pentru că noi suntem suveraniști.
Demonizăm Green Deal, dar dorim mai multe spații verzi și ne alarmăm când fabricile din orașe sau proximitate ne poluează în mod nociv. Nostalgicii își amintesc de industria performantă a României în diverse arii de producție, dar critică Bruxelles-ul care vine cu fonduri să ne ajute să avem o industrie competitivă.
Ne dorim o Românie ca afară, dar încă nu ne-am emancipat suficient ca societate. Ne mândrim cu performanțele noastre, dar nu ne asumăm eșecurile. Ne lăudăm cu realizări, dar uităm oamenii care au stat în spatele succesului.
Blamăm tinerii că pleacă afară sau că nu mai vor să mai muncească, fără să le oferim stabilitate și perspective de dezvoltare. Îi blamăm că își iau informațiile din social media când prea puțini facem eforturi să vorbim pe înțelesul lor. Îi criticăm că nu merg la vot, dar nu sprijinim candidați din generațiile lor. Vorbim de valorile europene, dar menținem vie o luptă între generații.
Cine beneficiază de pe urma acestei divizări constante între „eu” și „restul”, „noi” versus „ei”? Unii preferă să nu mai spună nimic și să se preocupe de supraviețuirea individuală. Alții caută vinovați. Într-o societate în care suntem prea preocupați să strigăm și să ne arătăm cu degetul unii pe ceilalți pentru nemulțumirile comune, câștigă cei care urlă mai tare. Cei care nu au obosit, care nu sunt cocoșați de problemele cotidiene, care nu sunt frustrați și nu au greutăți.
Cum ieși, ca societate, dintr-un cerc vicios? Dacă fiecare și-a pierdut busola, împreună o putem regăsi. La centru.
Cum arăți că știi care este direcția? Prin empatie și înțelegere a societății pe care vrei să o conduci. Nu avem nevoie să fim salvați și nici să ni se spună că există o singură alternativă și alta nu avem. Avem nevoie de lideri umani, care vorbesc deschis și despre greutăți dar și despre oportunitățile pe care le-au primit, nemeritat sau nu, care și-au asumat riscuri, care au făcut greșeli și au învățat din ele. Lideri care demonstrează că și-au folosit în cel mai bun mod timpul și experiența de până acum, mare sau mică.
Cum câștigi încrederea celorlalți? Prin deschidere, naturalețe și comunicare pozitivă. Nu prin aroganță, superioritate sau misticism, ci prin acceptarea părerilor contrare, a opiniilor constructive și prin construirea alături de ceilalți, nu doar prin ei.
Cum demonstrezi că aceea este direcția bună? Prin oferirea de soluții concrete, explicate simplu și pe înțelesul tuturor, nu prin minciuni, sloganuri și lozinci menite să dezamăgească generații întregi. Și prin asumarea temelor grele, complexe, care sunt cu adevărat relevante în societate și pentru care nu există un singur răspuns. Însă există un centru care furnizează soluții echilibrate, adaptate societății diverse în care trăim.
Nimeni nu vrea să plătească taxe mai mari, mai ales când contribuția individuală la bugetul statului nu se reflectă în beneficii concrete. Însă poate că dacă am observa că banii noștri se investesc în mod real în servicii de educație, sănătate, ar merita să ne gândim la un sistem de contribuții care să permită menținerea unor servicii de calitate, dar care să nu pună presiune pe cei cu venituri mici.
Vrem progres economic, dar la porțile orașului cu cele mai scumpe locuințe din România cresc după o zi pe alta în gunoaie o întreagă comunitate. Inegalitatea socială nu se combate doar cu ajutoare punctuale, ci mai ales cu investiții cu impact social care ne pot crește nivelul de trai.
Câtă încredere mai avem în instituțiile publice? Există metode prin care o putem redobândi, în special prin consolidarea colaborării cu mediul privat pentru sporirea competențelor și dezvoltarea de soluții pentru reducerea birocrației.
Progresul tehnologic este inevitabil, iar roboții nu vor veni să ne ia locurile de muncă, mai degrabă putem folosi inteligența artificială și robotica pentru a inova în medicină, cercetare, industria prelucrătoare și construcții.
Prin provocarea la dezbateri constructive și tratarea direcțiilor strategie cu profesionalism, putem ajunge la soluții în linie cu valorile noastre, cu progresul economic și care să răspundă nevoilor societății. Centrul rezistă numai dacă are curajul să scoată busola la suprafață.