Odată cu intrarea, așteptată, a României în organizația OCDE și în spatiul Schenghen (și terestru), practic vom putea spune, că, din punct de vedere economic, România aparține, din punct de vedere economic, Vestului, adică are o economie capitalistă, care respectă regulile pieței și este administrată de catre autoritățile publice conform celor mai bune practici.
Această apatenență practic arată faptul că economia, și în general societatea, respectă trei principii, general acceptate, principii pe care le voi dezvolta în continuare, și anume: libertate, responsabilitate, precum și echitate.
Libertatea economică este esențială pentru o economie de piață funcțională și reprezintă un concept fundamental în teoria economică și în dezvoltarea societăților. Ea se referă la gradul de autonomie și flexibilitate pe care indivizii și întreprinderile îl au în ceea ce privește activitățile economice pe care le întreprind.
Tratatul Uniunii Europene, pe care Romania și l-a asumat a-l respecta, odată cu aderarea la Uniune presupune garantarea a patru libertăți fundamentale în interiorul Uniunii. Și anume: libertatea de circulație a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor precum și a capitalului. Aceste libertăți au atat o componentă economică, cât și una socială.
Economia românească, precum și românii, au au avut beneficii substanțiale, datorită acestor libertăți. Este suficient să ne gândim la numarul de români care locuiesc și muncesc în tările Uniunii.
Însă libertatea economică are și câteva componente.
Proprietatea privată, care este esențială pentru asigurarea libertații, atât economice, cât și în cadrul societății. Este esential pentru o economie liberă garantarea dreptului indivizilor de a deține și controla proprietăți, inclusiv terenuri, clădiri, mașini și alte active.
Libera concurență: O piață liberă permite participarea liberă a întreprinderilor și a consumatorilor. Concurența sănătoasă încurajează inovația, scade prețurile și îmbunătățește calitatea produselor și serviciilor. De exemplu, în România am avut situații în care guvernul a impus restricții întrării pe piață a anumitor bunuri sau companii. Asemenea politici, care se numesc protecționiste, pe lângă faptul ca reduc libertatea economică și concurența liberă pe piață, conduc și la prețuri mai mari plătite de consumatori, deci la o rată a inflației mai mare. Bine-înțeles, trebuie avută în vedere reciprocitatea, și de asemenea economiile de piață libere, trebuie să nu permită, chiar adoptând anumite restricțiii, ca libertatea economiă să fie folosită împotriva lor, de către actori mai puțin prieteni.
Absența intervenției guvernamentale excesive: Guvernul ar trebui să intervină doar în măsura necesară pentru a asigura respectarea drepturilor individuale și pentru a corecta eșecurile pieței. Excesul de reglementare sau control guvernamental poate afecta negativ libertatea economică. De exemplu, în Uniunea Europeană este în prezent un exces de reglementare, lucru care împiedică inovația și creșterea economică. La începutul anilor 2000 PIB-ul Uniunii (chiar înainte de lărgirea Uniunii) era superior celui al Statelor Unite. Însă, după 20 de ani, economia americană este net superioară celei a Uniunii Europene. Iar supra-reglementarea din Uniunea Europeană, joacă un rol în aceată evoluție, reducând atat libertatea cât și inovația. Un exemplu grăitor este inteligența artificială, Uniunea Europeană reglementând ceva ce nu are – companii relevante de AI… Aceastea sunt în Statele Unite, și chiar se mută din UE în Statele Unite. Cred că o abordare mult mai bună este de a lăsa un anumit sector economic să se dezvolte și ulterior, odată ce acesta devine relevant pentru economie, venit cu reglementari, și acestea în special pentru protecția consumatorului.
Responsabilitatea. Respectarea acestui principiu este esențială pentru o administrație publică care funcționează pentru cetățeni – adică pentru platitorii de taxe care întrețin o administrație publică.
Aici încă este de lucru în România. Prin calitatea de membru al Uniunii ne-am asumat o serie de reguli. Prin PNRR, de asemenea, ne-am asumat o serie de reforme în cadrul administrației publice. Îndeplinirea condițiilor din PNRR nu numai că aduce finantare ieftină, și chiar gratuită Romaniei din partea Comisiei Europene, dar și reformele asumate conduc la o administrație publică eficientă, care să funcționeze pentru plătitorul de taxe și la dezvoltarea economică și rezilientă.
Mai mult, prin procesul de aderare la OCDE, Romania trebuie să implementeze codurile OCDE de bune practici, în privința guvernaței (în special a companiilor de stat), a reducerii corupției în administrația publică, precum și în funcționarea finanțelor publice.
Atât regulile Uniunii Europene, programul PNRR, cât și codurile de cele mai bune practici ale OCDE cer o politica fiscala prudentă, reducerea majorării cheltuielilor publice, creșterea veniturilor din taxe făra a aduce distorsiuni activității economice, precum și la continuarea reformei sistemului de pensii publice – sistem care în forma actuală este ne-sustenabil.
În prezent, există un dezechilibru bugetar, practic, începand cu anul 2019 deficitul bugetar a trecut de pragul de 3% din PIB și a tot continuat să se majoreze, pentru anul 2024 proiecțiile Comisiei Europene mergând spre un deficit bugetar de 7% din PIB. Asemenea deficite bugetare nu sunt sustenabile și generează inflație și rate de dobândă mai mari pentru toată economia (rata de dobândă la care se îmrpumută un stat fiind cea mai redusă dintr-o economie, iar orice altă rată de dobândă se contruiește prin adăugarea unei prime de risc peste rata de dobândă la care se împrumută guvernul). De asemenea, poate genera crize financiare în cazul în care apare un șoc extern puternic, iar piețele financiare nu ne mai finanțează (cum a fost cazul în anul 2008).
România a pierdut toate ocaziile de a avea o politica fiscală prudentă, anti-ciclică. Întotdeauna, în perioadele în care economia creștea și implicit, adoptarea unei politici anti-cliclice presupunea doar menținerea nivelului de cheltuieli publice, autoritățile române au ales să crească cletuielile publice. Apoi, în perioadele de recesiune, sau de creștere economică sub-potențial, autoritățile vor trebui să adopte măsuri fiscale restrictive (în special majorări de taxe) și astfel să mențină caracterul puternic pro-ciclic al politicii fiscale în România.